Expresia „să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa” este foarte cunoscută şi răspândită în lumea ortodoxă. Numai că nu este născocită de oamenii simpli, ci de preoţi. Ce este preotul? Dacă întrebi un preot, va spune că este trimisul lui Dumnezeu, că are har divin şi este intermediarul între omul simplu şi Dumnezeu. De fapt, e un simplu salariat al statului, un bugetar ca şi profesorul, medicul sau poliţistul. Diferenţa este că are haine negre şi, dacă îţi iese în cale, îţi merge rău, aşa zice o altă vorbă. Cunosc preoţi care au copii nelegitimi şi apoi vin să ne vorbească despre fidelitate; cunosc preoţi care au fost prinşi la braconaj pe Dunăre şi apoi vin să ne înveţe să nu fim avari şi să respectăm legile; cunosc preoţi care, înainte să fie preoţi, au fost fotbalişti şi înjurau ca la uşa cortului, iar acum sunt smeriţi şi spun că nu este frumos să vorbeşti urât. Atunci de ce trebuie să fac ce zice popa? La urma urmei nici părinţii nu ne învaţă de rău şi tot nu facem cum zic ei. Eu, unul, am fost drăcuit de un preot de la o biserică din Ploieşti acum câţiva ani că mi-am parcat maşina în faţa maşinii lui. După ce i-am explicat că eu nu am nici permis şi că mă aflam în trecere pe acolo, a încetat cu insultele. Până în momentul în care voi întâlni un preot care să fie model în toate, rămân la părerea că preoţii din ziua de azi sunt simpli salariaţi, pe alocuri cu un limbaj „colorat”, adesea jecmănitori şi în totalitate ipocriţi dacă ei înşişi nu fac ce „propovăduiesc”. Cătălin Romanescu
