 De câte ori nu vă amintiţi cum era atunci când aveaţi câţiva anişori şi plecaţi cu mama şi cu tata de mânuţă şi vă duceaţi în parc, sau la o plimbare? Cât de fericiţi eraţi când vă opreaţi la cofetăria preferată şi vi se aşeza în faţă cea mai delicioasă prăjitură? Acum aţi crescut, iar orice prăjitură pe care o mâncaţi parcă nu mai este atât de specială. Cât despre părinţi ... aceştia nu mai sunt nici pe departe cei cu care vă plimbaţi, acum abia dacă vă mai întâlniţi seara, la masă sau dimineaţa înainte ca aceştia să plece la muncă. Nu mai au timp nici măcar pentru treburile casnice, iar la sfârşitul săptămânii, când poate v-aţi dori să mai ieşiţi şi voi măcar prin parc, sau pe la cumpărături, sunteţi refuzaţi cu desăvârşire. Poate aţi avut ocazia să le spuneţi într-un fel sau altul că duceţi lipsa acelor momente petrecute împreună, acelor clipe când eraţi o familie fericită şi râdeaţi fără să vă închipuiţi măcar că va sosi ziua în care să „cerşiţi” un pic de iubire părintească. Răspunsul e deja clişeu: „Nu avem timp, muncim ca să îţi fie ţie bine, ca să ai tot confortul şi să te poţi bucura de tot ce e bun în viaţă”. Pentru o clipă v-aţi simţit ca nişte nerecunoscători şi aţi lăsat capul în pământ, pentru ca mai apoi să replicaţi: „Dar haideţi măcar într-un sfârşit de săptămână să stăm şi noi, cu toţii, în familie!”. Aţi auzit un „Bine. Promitem!” şi aţi plecat fericiţi că aţi obţinut ceea ce v-aţi dorit (sau cel puţin aşa credeaţi). Zilele au trecut încetul cu încetul, week-end peste week-end aţi aşteptat ca părinţii voştri să îşi respecte promisiunea, iar voi tot nu aţi avut parte de acea zi, care să vă aducă aminte de clipele de fericire de când eraţi copil. V-aţi dat seama că n-are rost şi v-aţi resemnat. De la mica discuţie, părinţii au înţeles că aveţi nevoie de ceva în plus, şi s-au gândit să vă ofere mai multă „atenţie”. Vin din ce în ce mai des la voi în cameră şi îşi golesc portofelul, astfel încât „puiului” să nu îi lipsească nimic. Şi cu comunicarea cum rămâne?
Citeşte mai mult...
 Când spunem “adolescent” ne închipuim acel tânăr rebel în faţa părinţilor, care trăieşte într-o continuă stare de euforie şi e dispus să încerce orice provocare. Totodată, ne imaginăm şi problemele pe care le întâlneşte acesta pe tot parcursul adolescenţei. Părinţii fac tot posibilul pentru a-şi înţelege copiii, pentru a-i motiva să treacă peste această etapă mai dificilă, pentru a deveni oameni buni, intregrii şi demni de respectul tuturor. Însă, parcă nu e de ajuns. Avem zile în care nu ne putem înţelege cu nimeni şi credem că toată lumea este contra noastră, că nimeni şi nimic nu ne mai poate înveseli, parcă lumea e prea mică pentru noi şi cerinţele noastre. Deşi familia este mereu alături de noi, una dintre cele mai mari probleme ale unui adolescent este lipsa comunicării cu părinţii săi. Puţini sunt aceia care se pot lăuda că relaţia dintre familia sa şi ei este perfectă. Problemele încep de la cel mai mic lucru, ajungând în cazuri extreme la situaţii foarte grave. Toate neînţelegerile sunt cauzate de formarea temperamentului tânărului, care până acum puţin timp era doar un puşti răzgâiat ale cărui preocupări erau jocurile şi dulciurile. Acest puşti, însă, începe să se impună, să îşi contureze propria personalitate, fără să se mai lase pe mâna părinţiilor. Aici intervine imensa nemulţumire, părinţii pierd autoritatea, iar noul tânăr e predispus la multe pericole.
Citeşte mai mult...
|
Într-una din zilele trecute, mergând prin centrul oraşului, am observat un grup de tineri ce cântau în cor nişte melodii acompaniate de chitara unuia din membrii grupului respectiv. Apoi, în pasaj, nu ai cum să nu-l fi auzit pe domnul acela talentat care cântă şlagăre la chitară şi muzicuţă în acelaşi timp, sau, dacă foloseşti mijloacele de transport în comun, în staţiile de autobuz sau tramvai, sigur l-ai observat pe domnul care, deşi locuieşte pe străzile Ploieştiului, nu are familie sau un venit lunar şi trăieşte din mila oamenilor, are un talent extraordinar de a cânta cu vocea toate melodiile cunoscute ale folclorului românesc. Bine, bine, aceştia sunt oameni talentaţi, ca să nu mai vorbim şi de cei care au reuşit să se afirme folosindu-se de talentul lor, la TV, radio, internet, concerte, în străinătate sau în ţară, chiar dacă au început să apară foarte multe formaţii de tineri adolescenţi care nu ştiu cu ce se mănâncă muzica, dar, dacă sponsorizează “tati”, de ce să nu fim vedete? Dar ce se întîmplă cu ceilalţi, care îşi doresc cu adevărat să ajungă undeva, care au un vis, care muncesc pentru visul lor? Ei, bine...pentru început, să luăm cazul oricărui copil cu aspiraţii către muzică, pentru că muzica este subiectul nostru de astăzi.
Citeşte mai mult...
 Tinerii din zilele noastre sunt tot mai interesaţi de distracţie. Cum se deschide vreun club nou sau se organizează un concert la care cântă trupe în vogă sau mixează DJ care au priză la public, tot oraşul este la curent cu ce se întâmplă. În funcţie de sezon, variază şi preferinţele adolescenţilor. Astfel că, pe timpul iernii, sunt în vogă patinoarele, pârtiile (că doar toată lumea pleacă la munte), sălile de biliard sau popice şi, normal, după cum ne-am obişnuit, cluburile. Din ce în ce mai mult este în trend snowboarding-ul, depăşind schiatul la categoria sporturi extreme de iarnă. Nu ştiu cât de mult se mai practică pescuitul la copcă pe gheaţa vreunui lac. Mai bine te duci la magazin şi cumperi peştele direct din acvariu, decât să stai să faci gaură în gheaţă, să mai rişti să se şi spargă cu tine sau să stai ore întregi să-l prinzi. Oricum, nu cred că tinerii noştri preferă să pescuiască iarna la cât sunt de comozi. La mare fiţă este şi patinatul, în cazul în care nu ai bani sau nu vrei să mergi la munte. Te duci frumuşel la magazin, cumperi o pereche de patine cât mai şic şi cam începi să îţi faci program la patinoar să înveţi să mergi pe ele cât mai bine. O posibilitate de distracţie mai sunt şi piscinele acoperite sau bazinele din cluburile sportive. Cum începe să se încălzească, barurile şi terasele prind şi ele tot mai multă putere. Ieşim cu gaşca la o bere, la un suc, ca să mai ne dezgheţăm. Nu ştiu ce cred alţii, dar eu sunt de părere că vara există mai multe posibilităţi de distracţie decât iarna. Odată cu venirea căldurii, se deschid ştrandurile şi discotecile.
Citeşte mai mult...
|
Tineret
La începutul anului şcolar inauguram această pagină, unicat în presa locală, împreună cu un grup de elevi din liceele ploieştene. Cu timpul, tot mai mulţi adolescenţi s-au alăturat, reuşind să închegăm o adevărată redacţie pentru acest proiect. Săptămână de săptămână, tinerii au dezbătut aici teme dintre cele mai variate, şi-au spus ofurile, şi-au descris problemele vârstei şi au propus soluţii în funcţie de puterea lor de analiză şi înţelegere. Am fost apreciaţi, am fost criticaţi sau ironizaţi, însă, vorba latinului, „errando discimus”, aşa că încercăm să ne perfecţionăm pe zi ce trece pentru că „labor omnia vincit improbus”. Şi cum orice lucru are un sfârşit, chiar şi pentru moment, iată că a venit momentul să luăm şi noi vacanţa bine meritată şi mult aşteptată. Asta nu înseamnă că ne vom detaşa de probleme sau că vom lenevi. Vom căuta să găsim alte teme, vom călători prin judeţ după alte întâmplări sau oameni deosebiţi pentru ca la toamnă să revenim mai puternici, mai buni, mai incisivi. Ne despărţim cu regretul că, pentru trei luni, nu vom mai asigura cititorilor fideli această pagină, iar contestatarilor prilejul de a ne ironiza. Sperând că şi unii şi alţii vor şti cu ce să îşi umple timpul preţios în lipsa noastră, noi ne luăm rămas bun de la dumneavoastră urându-vă să aveţi parte de o vară cât se poate de liniştită, vacanţă sau concediu plăcut(ă) şi mult soare, mai ales în suflet. Cu speranţa că ne vom revedea sănătoşi la toamnă, ne înclinăm în faţa dumneavoastră, cu respect şi recunoştinţă.
