Home 
Cultură Cronica de artă plastică: SALONUL DE TOAMNĂ – 2011
Miercuri, 21 Decembrie 2011
Joi, 17 noiembrie 2011, pe la 5 ore şi ceva spre seară, în Galeria de Artă Ploieşti, a Filialei Prahova a Uniunii Artiştilor Plastici din România, aglomerată de un public consistent şi iniţiat, s-a vernisat Salonul de Toamnă – expoziţie de grup tradiţională, reunind circa 45 de lucrări reprezentând genurile de bază: pictura, grafica şi sculptura. Simezele Galeriei au preluat din viaţă, viaţa transpusă în culori, forme şi idei, acel palpit frenetic inculcat în creaţiile expuse, de la admiraţie la meditaţie, Frumosul în cel mai înalt sens filosofic al său. În deschidere, au rezonat câteva voci – a maestrului Valter Paraschivescu, preşedintele Filialei Prahova a UAP, a lui Cristian Dumitru – viceprimarul Ploieştilor şi a lui Florin Sicoe – directorul Muzeului judeţean de Artă. Axa psihologică a evenimentului a determinat-o împlinirea a 60 de ani de existenţă şi activitate a Filialei Prahova a UAP şi acordarea premiului Salonului, unei lucrări de valoare, jurizată de o comisie oficial constituită. Dl Cristian Dumitru a rostit un scurt şi reverberant Laudatio, la ceasul celor 6 decenii de Artă Plastică în Prahova, felicitând artiştii de ieri şi de azi, liderii grupării lor profesioniste, pentru prestigioasa lor muncă şi a anunţat apoi numele autorului şi al lucrării acestuia premiată: Tănase Mocănescu, pentru tabloul intitulat „Pădure” (ulei/carton, 50 x 50 cm).
Prezenţe de marcă, precum maeştri Marcel Bejgu, Valeriu Scărlătescu, Virgil Potârcă, Ion Şinca, Florin Şuţu, Ştefan Macovei şi Alfred Dumitiru, au însemnat, de altfel ca mulţi alţii, alături de Marilena Ghiorghiţă, Emanuela Ceapă şi Marilena Marian, consistenţa motorie a vieţii publice pe care Galeria ploieşteană o reeditează de la o expoziţie la alta. Chezăşie a valorii lor artistice şi estetice, lucrările prezentate în acest Salon de Toamnă 2011, au sporit valoarea de patrimoniu naţional, certificând, încă odată, măiestria pe care semnatarii expozanţi o duc mai departe, păstrând continuitatea valorii estetice şi perenitatea originalităţii.Catalogul Salonului de Toamnă 2011, tipărit în condiţii grafice superbe, panoramează fermecător şi emblematic, fecunda inovaţie artistică, concreteţea ideilor artistice, infintul filosofic al Artei, standardul european al gândirii artiştilor noştri plastici, la început de secol XXI. Privind, apoi, lucrările, pe rând, am căutat un răspuns la întrebarea asta: Cum ar arăta, de la un vernisaj la altul, baromterul investiţional al expoziţiilor în care să fie prezenţi şi interesaţi în susţinerea financiară a măcar câtorva autori, un colecţionar sau mai mulţi, un om de afaceri sau mai mulţi, care antreneze valori = creatori în folosul reciproc, ca şi în al Artei Plastice româneşti, competitive şi dincolo de fruntariile ţării ! Ar fi concurat serios şi meritat, „In vino...” , al lui Adrian Nicolae, autoportret într-un expresiv stil clasic; „Dealul Galben”, al maestrului Marcel Bejgu, un peisaj care mi-a atras atenţia prin maniera nouă a pictării, pe o construcţie de tip sadovenian, cu inflexiuni epice din Rebreanu; „Biserica din Cornu”, de Valter Paraschivescu, patetică transfocare a tuşelor într-un joc al locurilor geometrice cu suprafeţe incandescent - melancolice; „Ferestre de lumini”, impetuoasa translare de planuri în alte planuri, imaginată de doamna Alice Neculea; ferestre gignatice glisând peste altele şi mai şi, fixând în cadrele lor infinităţi terestre, alchimii înconjurătoare, orizonturi pe lângă care trecem, fără a le sesiza menirea lor folositoare nouă; „Tineri cântăreţi”, ulei grupând trei slujitori în strana bisericii, în deplina pietate a ceremonialului, operă a maestrului Ovidiu Paştina; „La marginea pădurii”, seducător ulei de Dan Alexiu, care m-a trimis la „Stejarul” lui Ion Andreescu; repinianul grup omenesc semnat de doamna Lidia Nicolae, murmurând, spre a se salva (?) adagiul filosofic; „Nu spera, nu dispera !”; „Muşcate-le” Ingăi Edu, eflorescenţă carnală, sub pecetea de rouă a dimineţii artistei, la ceasul iubirii; „Case la Dorna” – colţ de Bucovină scumpă tare autorului lucrării, Corneliu Cubleşan; „Carnaval-ul” Emanuelei Ceapă, ca o intempestivă revărsare de personaje din circul lui Fram al lui Cezar Petrescu; „Toamna târzie” a Cameliei Profirescu, similitudine edilitară la „Toate pînzele, sus !”. Sculptura dominantă a Salonului de Toamnă 2011 a fost lucrarea maestrului Ştefan Macovei, intitulată „Mileniul III”. Uriaşă în dimensiune şi prin formă, lucrarea „spune” cam către ce se îndreaptă lumea, în schizofrenica ei goană după putere, înavuţire şi plăceri. Dacă piramida plasată în centrul „planetei”, are pe fiecare suprafaţă „Ochiul lui Dumnezeu”, în jurul acesteia gravitează fiinţe omeneşti (nu neapărat şi umane), în cercuri concentrice, fiinţe care însă privirea cronicarului le-a asimilat tot atâtor... cruci care brăzdează „pământul” – sugerat de imensa roată din ipsos patinat. Ne cuminţim, prin ceea ce clădim, sau (ne) transformăm Pământul în cimitir al sistemului nostru solar ?!? Mesajul intenţionat indus în ideea artistică a lucrării, cronicarul cam acesta a înţeles că este. Oricum, este o capodoperă unică prin idee şi transpunerea ei artsitică. Muzical, „Mileniul III” rezonează cu Simfonia a V-a Eroica, de Beethoven ! Misterul – o altă faţetă a sculpturilor Salonului de Toamnă, ni l-a propus „Cubul” lui Mihail Lupu, pe când „Omagiu lui Apolodor”, de Nicolae Lupu, a resucuitat valoarea incontestabilă şi eternă a arhitecturii antice. Esenţă de sorginte brâncuşiană reflectă „Rugăciunea” lui Vlad Dumitriu, un bronz piramidal cu ramforsări în gândire euclidiană; sonuri din violoncelul lui Pablo Casals stăruie împrejurul arcadelor înveşnicite simplu, oracular. Pe câtă vreme, Dumitiru senior ne cheamă în lumea himerică a poeziei, cu bronzul d-sale, „Iubitorul de Soare” – parabola lui homo sapiens în gena secolului XXI. În fine, ingenioasă şi amuzantă ni s-a arătat lucrarea „Prinde-mă !”, altfel spus: „Pisica pe gard” hazoasă şi optimistă secvenţă din „Amintirile” lui Ion Creangă !Salonul de Toamnă 2011 s-a întemeiat şi pe lucrările unor nume de vârf în UAP-eul nostru, şi anume: „Evoluţii acrobatice”, de Florin Şuţu, hitchokiana „Vizită tîrzie” a maestrului Victor Munteanu, „Înălţarea” de Tiberiu Adet, mai-mult-ca-msiteriorul „Batiscaf” de Filip Kollo, „Depărtări-le” cu inserţie din Fănuş Neagu, de Ana Maria Barbos, enesienele „Picanteriile toamnei”, de Mihaela Ilie, „Casa roşie” a Speranţei Ştefănescu, „Turnul” Elisabetei Stănciulescu, kantienele „La veille et la sommeil” de Veniamin Caminschi şi respectiv „Palden-Gyatzo” – strania compoziţie portret în portret, a Danielei Rândaşu.Rodnică Toamna 2011, în Salonul artiştilor plastici prahoveni ! Serghie Bucur
)
Joi, 17 noiembrie 2011, pe la 5 ore şi ceva spre seară, în Galeria de Artă Ploieşti, a Filialei Prahova a Uniunii Artiştilor Plastici din România, aglomerată de un public consistent şi iniţiat, s-a vernisat Salonul de Toamnă – expoziţie de grup tradiţională, reunind circa 45 de lucrări reprezentând genurile de bază: pictura, grafica şi sculptura. Simezele Galeriei au preluat din viaţă, viaţa transpusă în culori, forme şi idei, acel palpit frenetic inculcat în creaţiile expuse, de la admiraţie la meditaţie, Frumosul în cel mai înalt sens filosofic al său. În deschidere, au rezonat câteva voci – a maestrului Valter Paraschivescu, preşedintele Filialei Prahova a UAP, a lui Cristian Dumitru – viceprimarul Ploieştilor şi a lui Florin Sicoe – directorul Muzeului judeţean de Artă. Axa psihologică a evenimentului a determinat-o împlinirea a 60 de ani de existenţă şi activitate a Filialei Prahova a UAP şi acordarea premiului Salonului, unei lucrări de valoare, jurizată de o comisie oficial constituită. Dl Cristian Dumitru a rostit un scurt şi reverberant Laudatio, la ceasul celor 6 decenii de Artă Plastică în Prahova, felicitând artiştii de ieri şi de azi, liderii grupării lor profesioniste, pentru prestigioasa lor muncă şi a anunţat apoi numele autorului şi al lucrării acestuia premiată: Tănase Mocănescu, pentru tabloul intitulat „Pădure” (ulei/carton, 50 x 50 cm).
Prezenţe de marcă, precum maeştri Marcel Bejgu, Valeriu Scărlătescu, Virgil Potârcă, Ion Şinca, Florin Şuţu, Ştefan Macovei şi Alfred Dumitiru, au însemnat, de altfel ca mulţi alţii, alături de Marilena Ghiorghiţă, Emanuela Ceapă şi Marilena Marian, consistenţa motorie a vieţii publice pe care Galeria ploieşteană o reeditează de la o expoziţie la alta. Chezăşie a valorii lor artistice şi estetice, lucrările prezentate în acest Salon de Toamnă 2011, au sporit valoarea de patrimoniu naţional, certificând, încă odată, măiestria pe care semnatarii expozanţi o duc mai departe, păstrând continuitatea valorii estetice şi perenitatea originalităţii.Catalogul Salonului de Toamnă 2011, tipărit în condiţii grafice superbe, panoramează fermecător şi emblematic, fecunda inovaţie artistică, concreteţea ideilor artistice, infintul filosofic al Artei, standardul european al gândirii artiştilor noştri plastici, la început de secol XXI. Privind, apoi, lucrările, pe rând, am căutat un răspuns la întrebarea asta: Cum ar arăta, de la un vernisaj la altul, baromterul investiţional al expoziţiilor în care să fie prezenţi şi interesaţi în susţinerea financiară a măcar câtorva autori, un colecţionar sau mai mulţi, un om de afaceri sau mai mulţi, care antreneze valori = creatori în folosul reciproc, ca şi în al Artei Plastice româneşti, competitive şi dincolo de fruntariile ţării ! Ar fi concurat serios şi meritat, „In vino...” , al lui Adrian Nicolae, autoportret într-un expresiv stil clasic; „Dealul Galben”, al maestrului Marcel Bejgu, un peisaj care mi-a atras atenţia prin maniera nouă a pictării, pe o construcţie de tip sadovenian, cu inflexiuni epice din Rebreanu; „Biserica din Cornu”, de Valter Paraschivescu, patetică transfocare a tuşelor într-un joc al locurilor geometrice cu suprafeţe incandescent - melancolice; „Ferestre de lumini”, impetuoasa translare de planuri în alte planuri, imaginată de doamna Alice Neculea; ferestre gignatice glisând peste altele şi mai şi, fixând în cadrele lor infinităţi terestre, alchimii înconjurătoare, orizonturi pe lângă care trecem, fără a le sesiza menirea lor folositoare nouă; „Tineri cântăreţi”, ulei grupând trei slujitori în strana bisericii, în deplina pietate a ceremonialului, operă a maestrului Ovidiu Paştina; „La marginea pădurii”, seducător ulei de Dan Alexiu, care m-a trimis la „Stejarul” lui Ion Andreescu; repinianul grup omenesc semnat de doamna Lidia Nicolae, murmurând, spre a se salva (?) adagiul filosofic; „Nu spera, nu dispera !”; „Muşcate-le” Ingăi Edu, eflorescenţă carnală, sub pecetea de rouă a dimineţii artistei, la ceasul iubirii; „Case la Dorna” – colţ de Bucovină scumpă tare autorului lucrării, Corneliu Cubleşan; „Carnaval-ul” Emanuelei Ceapă, ca o intempestivă revărsare de personaje din circul lui Fram al lui Cezar Petrescu; „Toamna târzie” a Cameliei Profirescu, similitudine edilitară la „Toate pînzele, sus !”. Sculptura dominantă a Salonului de Toamnă 2011 a fost lucrarea maestrului Ştefan Macovei, intitulată „Mileniul III”. Uriaşă în dimensiune şi prin formă, lucrarea „spune” cam către ce se îndreaptă lumea, în schizofrenica ei goană după putere, înavuţire şi plăceri. Dacă piramida plasată în centrul „planetei”, are pe fiecare suprafaţă „Ochiul lui Dumnezeu”, în jurul acesteia gravitează fiinţe omeneşti (nu neapărat şi umane), în cercuri concentrice, fiinţe care însă privirea cronicarului le-a asimilat tot atâtor... cruci care brăzdează „pământul” – sugerat de imensa roată din ipsos patinat. Ne cuminţim, prin ceea ce clădim, sau (ne) transformăm Pământul în cimitir al sistemului nostru solar ?!? Mesajul intenţionat indus în ideea artistică a lucrării, cronicarul cam acesta a înţeles că este. Oricum, este o capodoperă unică prin idee şi transpunerea ei artsitică. Muzical, „Mileniul III” rezonează cu Simfonia a V-a Eroica, de Beethoven ! Misterul – o altă faţetă a sculpturilor Salonului de Toamnă, ni l-a propus „Cubul” lui Mihail Lupu, pe când „Omagiu lui Apolodor”, de Nicolae Lupu, a resucuitat valoarea incontestabilă şi eternă a arhitecturii antice. Esenţă de sorginte brâncuşiană reflectă „Rugăciunea” lui Vlad Dumitriu, un bronz piramidal cu ramforsări în gândire euclidiană; sonuri din violoncelul lui Pablo Casals stăruie împrejurul arcadelor înveşnicite simplu, oracular. Pe câtă vreme, Dumitiru senior ne cheamă în lumea himerică a poeziei, cu bronzul d-sale, „Iubitorul de Soare” – parabola lui homo sapiens în gena secolului XXI. În fine, ingenioasă şi amuzantă ni s-a arătat lucrarea „Prinde-mă !”, altfel spus: „Pisica pe gard” hazoasă şi optimistă secvenţă din „Amintirile” lui Ion Creangă !Salonul de Toamnă 2011 s-a întemeiat şi pe lucrările unor nume de vârf în UAP-eul nostru, şi anume: „Evoluţii acrobatice”, de Florin Şuţu, hitchokiana „Vizită tîrzie” a maestrului Victor Munteanu, „Înălţarea” de Tiberiu Adet, mai-mult-ca-msiteriorul „Batiscaf” de Filip Kollo, „Depărtări-le” cu inserţie din Fănuş Neagu, de Ana Maria Barbos, enesienele „Picanteriile toamnei”, de Mihaela Ilie, „Casa roşie” a Speranţei Ştefănescu, „Turnul” Elisabetei Stănciulescu, kantienele „La veille et la sommeil” de Veniamin Caminschi şi respectiv „Palden-Gyatzo” – strania compoziţie portret în portret, a Danielei Rândaşu.Rodnică Toamna 2011, în Salonul artiştilor plastici prahoveni ! Serghie Bucur
