Miercuri, 21 Decembrie 2011
În programul ediţiei 2011 a Zilelor Universităţii de Vară Nicolae Iorga, a figurat şi lansarea primului număr al „Revistei de cultură istorică, educaţie patriotică şi de cinstirea eroilor neamului (...)”, intitulată PRAHOVA EROICĂ. Este „Editată de Asociaţia Judeţeană Cultul Eroilor Prahova, în colaborare cu Societatea Culturală Ploieşti – Mileniul III”, constituind proiectul ştiinţific şi patriotic realizat de un Colegiu de redacţie alcătuit din personalităţi prestante în domeniu, căruia îi acordă girul profesional un Consiliu Ştiinţific, cu membri de notorietate în branşa Istoriei. Colegiul de redacţie are ca director, pe dl. col. (r) Constantin Chiper, editor, pe dl. prof. dr. Polin Zorilă, redactor şef, pe dl. col. (r) Puiu Cujbă, redactor şef adjunct, pe dna prof. dr. Maria M. Gheorghe, redactori, dna prof. Emilia Luchian şi dl. prof. Ion C. Petrescu; secretarul redacţiei, este dl. lt. col. (r) Cristian Iliescu; compartimentul tehnic: tehnoredactare computerizată, dl. col. (r) Petrea Cujbă, corector, dl. Constantin Marin, iar grafica digitală, dl. prof. Nicolae Lupu. Iată şi componenţa Consiliului Ştiinţific: prof. univ. dr. Jipa Rotaru, conf. univ. dr. Gavriil Preda, dr. Dorin Stănescu, conf. univ. dr. Gheorghe Calcan, dr. Costin Vrânceanu, dr. Alin Frânculeasa, prof. univ. dr. Petre Ţurlea şi prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu.
Ei bine, aceste două elite ale vieţii ştiinţifice prahovene, n-au impresionat pe diriguitorii Zilelor Iorga, ediţia 14-19 august 2011, aşa încât revista PRAHOVA EROICĂ a debutat... prin absenţă ! Absenţă pentru care, organizatorii meritau să fie concediaţi din funcţii, plătind un prejudiciu moral şi o insultă umilitoare la adresa celor 18 editori şi redactori ei revistei ! Din contra, nici măcar scuze n-au avut bunul-simţ să prezinte acestora ! De altfel, nici profesorului Ion Bocioacă, programat să vobească publicului, nu i-a fost acordat timpul cuvenit. Cu astfel de iresponsabili în aparatul de resort al Prahovei, cum să ne situăm alături de Cluj, Iaşi, Braşov, Craiova şi Timişoara ?!?Amărăciunea este cu atât mai îndreptăţită, cu cât revista PRAHOVA EROICĂ se prezintă, grafic şi ştiinţific, la superlativ. PRAHOVA EROICĂ este consistent ilustrată, în alb-negru şi color, astfel că alcătuieşte un veridic meridian informaţional în domeniul ultra-sesnibil al ISTORIEI naţionale ! Încă de la Cuvântul către cititorii ei, dl. col. (r) conf. univ. dr. Gavriil Preda aprinde torţa unui pro domo plin de iubirea faţă de Neam şi Ţară, de istoria lor, într-un febril act scriitoricesc. Cităm: „«Gnothi seauton» era scris pe frontonul templului din Delphi. «Cunoaşte-te pe tine însuţi !» spunea Socrate. «Nosce te ipsum !» a repetat şi Cicero. «Cu greu aş fi putut avea cunoştinţă despre alte lucruri, dacă nu m-aş fi cunoscut mai întâi pe mine însumi», îi spunea Eutidem lui Socrate, în Dialogurile de mijloc ale lui Platon. Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi trebuie să-ţi cunoşti obârşia: părinţii, înaintaşii, poporul din care te-ai născut, eroii neamului. Această obligaţie a fost păstrată vie de români în miturile şi poveştile noastre, în cronici, în biserici şi mănăstiri şi uneori, prea rar poate, pe crucile de pe mormintele eroilor, pe monumente sau mausolee. A te cunoaşte pe tine însuţi este cea dintâi cerinţă a cunoaşterii pe care ne-o porunceşte raţiunea. Dar cunoaşterea strămoşilor, a istoriei neamului este însăşi temelia înţelepciunii. Prin revista noastră nu ne propunem doar să-i identificăm şi să-i cunoaştem pe eroii noştri, ci să cunoaştem şi să înţelegem faptele lor, urmările acestora şi importanţa lor pentru urmaşi şi, mai ales, să aflăm ce putem şi ce trebuie să facem noi pentru ca faptele şi sacrificiile lor să nu fie inutile. Şi, de ce nu, pentru a le continua visurile !”Sumarul acstui număr întruneşte contribuţii ştiinţifice dintre cele mai pline de interes şi cât se poate de convingătoare, în argumentarea lor strictă, întreţinând motivat, pentru pe mai departe, tonul intransigent al apărării în prezent şi viitor, a Statului unitar, indivizibil şi naţional care trebuie să rămână România ! În cele 32 de pagini – care includ şi feţele interioare şi exterioare ale coperţilor – ne întâlnim cu o problematică de înaltă ţinută patriotică şi ştiinţifică. Cum Prahova a fost pământul devenit emblematica aşezare a lui Mihai Viteazul, în umbra Codrilor Vlăsiei, despre uriaşul domnitor al celor trei provincii unite de Măria Sa, sub sceptrul politic şi moral al acelui vis împlinit: „Pohta ce-am pohtit !”, eminentul autor a 10 ediţii despre „Arta Diplomaţiei” a acestuia, cum l-a caracterizat Nicolae Bălcescu, în fraza finală a capitolului IV din Cartea I a studiului său capital, „Românii subt Mihai Voievod-Viteazul”, Libertatea Naţională: „nădejdea tutulor, răzbunătorul atât de mult aşteptat”, dl prof. Ion C. Petrescu semnează articolul „Mihai Viteazul – simbol al eroismului românesc”. Dimensiunile politice şi militare ale voievodului domnitor, sunt comparabile, în opinia doctă a distinsului autor, cu ale lui Ahile, Hector, Hanibal, Epaminonda, Leonidas, Alcibiade, Temistocle, Alexandru Macedon, Caius Iulis Caesar, Belizarie, George Washington şi Napoleon Bonaparte. Şi tot despre marele „al treilea împărat” în contextul Europei secolului XVI, dl prof. dr. Polin Zorilă semnează articolul „Mihai Vodă şi Ploieştii”. Impresionantă este pledoaria prof. emerit Paul D. Popescu despre „Datoria şi eroismul prahovenilor de la 1877-1878”. Ilustrul istoric aminteşte de faptele Batalionului II Ploieşti, de ale lui Alexandru Candiano-Popescu, de ale dorobanţilor din Regimentul 7 Prahova, ale Regimentului 4 Călăraşi, precum şi ale unor subofiţeri şi ofiţeri ca „sublocotenenţii Dănescu şi Ulescu, morţi eroic, maiorul (ajuns colonel) August Gorjanu (născut la Vălenii de Munte) şi colonelul (ajuns general) Grigore Cantili (născut la Valea Călugărească)”. Informarea curge documentat şi în articolul „Batalionul 2 Vânători şi cucerirea redutei Griviţa”, semnat de dl. col. (r) Constantin Chiper. Înfiinţat în 1866, în Bucureşti, acest Batalion revine la Ploieşti – de unde, „Conform ordinelor eşaloanelor superioare, în primăvara anului 1877 luptă la acoperirea şi apărarea Dunării”, ca apoi, trecând în Bulgaria (la 23 iulie 1877), „în 27 august în timpul luptelor de la Plevna, comanda unităţii să fie luată de maiorul Alexandru Candiano-Popescu – care, „în a treia bătălie” celebrul om de arme „i-a însufleţit pe bravii vânători, cerându-le ca, prin eroismul lor, să dea «un titlu de glorie mândrului oraş Ploieşti !». Despre „Monumentul Eroilor din Ploieşti” scrie un articol atractiv, prof. dr. Polin Zorilă, iar despre „Drapelul cercului «Cultul Eroilor»”, col. (r) Marian Dulă semnează de asemenea un articol. Generalul de Brigadă (r) Gheorghe Răucea a fost invitat să participe la rubrica „Ne vorbesc veteranii”. Alte materiale: „Cercul «Cultul Eroilor» de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul”, de prof. Emilia Luchian şi „Pagina de numismatică”, de col. (r) Puiu Cujbă. Ediţia nr. 1 se încheie cu o foarte cuprinzătoare listă a „Eroilor Prahoveni de la 1877-1878”.Poezia patriotică consolidează filonul educativ al revistei, prin versuri semnate de Aurelian Păunescu („Opriţi-vă o clipă”), Iuliu Roşca Dormidont („Imnul Eroilor”), Nicolae Iorga („Nu ne uitaţi”), George Tutoveanu („Aduceţi-vă aminte”), George Coşbuc („Rugămintea din urmă”), Mircea Dem. Rădulescu (fără titlu). Îl citez pe George Coşbuc: „Şi-acum dă-mi mâna! A sunat / Cornistul de plecare, / Du Oltului din partea mea / O caldă sărutare, / Şi-ajuns în ţară, eu te rog, / Fă-mi cel din urmă bine: / Pămîntul ţării să-l săruţi / Şi pentru mine !”.Serghie Bucur
)
În programul ediţiei 2011 a Zilelor Universităţii de Vară Nicolae Iorga, a figurat şi lansarea primului număr al „Revistei de cultură istorică, educaţie patriotică şi de cinstirea eroilor neamului (...)”, intitulată PRAHOVA EROICĂ. Este „Editată de Asociaţia Judeţeană Cultul Eroilor Prahova, în colaborare cu Societatea Culturală Ploieşti – Mileniul III”, constituind proiectul ştiinţific şi patriotic realizat de un Colegiu de redacţie alcătuit din personalităţi prestante în domeniu, căruia îi acordă girul profesional un Consiliu Ştiinţific, cu membri de notorietate în branşa Istoriei. Colegiul de redacţie are ca director, pe dl. col. (r) Constantin Chiper, editor, pe dl. prof. dr. Polin Zorilă, redactor şef, pe dl. col. (r) Puiu Cujbă, redactor şef adjunct, pe dna prof. dr. Maria M. Gheorghe, redactori, dna prof. Emilia Luchian şi dl. prof. Ion C. Petrescu; secretarul redacţiei, este dl. lt. col. (r) Cristian Iliescu; compartimentul tehnic: tehnoredactare computerizată, dl. col. (r) Petrea Cujbă, corector, dl. Constantin Marin, iar grafica digitală, dl. prof. Nicolae Lupu. Iată şi componenţa Consiliului Ştiinţific: prof. univ. dr. Jipa Rotaru, conf. univ. dr. Gavriil Preda, dr. Dorin Stănescu, conf. univ. dr. Gheorghe Calcan, dr. Costin Vrânceanu, dr. Alin Frânculeasa, prof. univ. dr. Petre Ţurlea şi prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu.
Ei bine, aceste două elite ale vieţii ştiinţifice prahovene, n-au impresionat pe diriguitorii Zilelor Iorga, ediţia 14-19 august 2011, aşa încât revista PRAHOVA EROICĂ a debutat... prin absenţă ! Absenţă pentru care, organizatorii meritau să fie concediaţi din funcţii, plătind un prejudiciu moral şi o insultă umilitoare la adresa celor 18 editori şi redactori ei revistei ! Din contra, nici măcar scuze n-au avut bunul-simţ să prezinte acestora ! De altfel, nici profesorului Ion Bocioacă, programat să vobească publicului, nu i-a fost acordat timpul cuvenit. Cu astfel de iresponsabili în aparatul de resort al Prahovei, cum să ne situăm alături de Cluj, Iaşi, Braşov, Craiova şi Timişoara ?!?Amărăciunea este cu atât mai îndreptăţită, cu cât revista PRAHOVA EROICĂ se prezintă, grafic şi ştiinţific, la superlativ. PRAHOVA EROICĂ este consistent ilustrată, în alb-negru şi color, astfel că alcătuieşte un veridic meridian informaţional în domeniul ultra-sesnibil al ISTORIEI naţionale ! Încă de la Cuvântul către cititorii ei, dl. col. (r) conf. univ. dr. Gavriil Preda aprinde torţa unui pro domo plin de iubirea faţă de Neam şi Ţară, de istoria lor, într-un febril act scriitoricesc. Cităm: „«Gnothi seauton» era scris pe frontonul templului din Delphi. «Cunoaşte-te pe tine însuţi !» spunea Socrate. «Nosce te ipsum !» a repetat şi Cicero. «Cu greu aş fi putut avea cunoştinţă despre alte lucruri, dacă nu m-aş fi cunoscut mai întâi pe mine însumi», îi spunea Eutidem lui Socrate, în Dialogurile de mijloc ale lui Platon. Dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi trebuie să-ţi cunoşti obârşia: părinţii, înaintaşii, poporul din care te-ai născut, eroii neamului. Această obligaţie a fost păstrată vie de români în miturile şi poveştile noastre, în cronici, în biserici şi mănăstiri şi uneori, prea rar poate, pe crucile de pe mormintele eroilor, pe monumente sau mausolee. A te cunoaşte pe tine însuţi este cea dintâi cerinţă a cunoaşterii pe care ne-o porunceşte raţiunea. Dar cunoaşterea strămoşilor, a istoriei neamului este însăşi temelia înţelepciunii. Prin revista noastră nu ne propunem doar să-i identificăm şi să-i cunoaştem pe eroii noştri, ci să cunoaştem şi să înţelegem faptele lor, urmările acestora şi importanţa lor pentru urmaşi şi, mai ales, să aflăm ce putem şi ce trebuie să facem noi pentru ca faptele şi sacrificiile lor să nu fie inutile. Şi, de ce nu, pentru a le continua visurile !”Sumarul acstui număr întruneşte contribuţii ştiinţifice dintre cele mai pline de interes şi cât se poate de convingătoare, în argumentarea lor strictă, întreţinând motivat, pentru pe mai departe, tonul intransigent al apărării în prezent şi viitor, a Statului unitar, indivizibil şi naţional care trebuie să rămână România ! În cele 32 de pagini – care includ şi feţele interioare şi exterioare ale coperţilor – ne întâlnim cu o problematică de înaltă ţinută patriotică şi ştiinţifică. Cum Prahova a fost pământul devenit emblematica aşezare a lui Mihai Viteazul, în umbra Codrilor Vlăsiei, despre uriaşul domnitor al celor trei provincii unite de Măria Sa, sub sceptrul politic şi moral al acelui vis împlinit: „Pohta ce-am pohtit !”, eminentul autor a 10 ediţii despre „Arta Diplomaţiei” a acestuia, cum l-a caracterizat Nicolae Bălcescu, în fraza finală a capitolului IV din Cartea I a studiului său capital, „Românii subt Mihai Voievod-Viteazul”, Libertatea Naţională: „nădejdea tutulor, răzbunătorul atât de mult aşteptat”, dl prof. Ion C. Petrescu semnează articolul „Mihai Viteazul – simbol al eroismului românesc”. Dimensiunile politice şi militare ale voievodului domnitor, sunt comparabile, în opinia doctă a distinsului autor, cu ale lui Ahile, Hector, Hanibal, Epaminonda, Leonidas, Alcibiade, Temistocle, Alexandru Macedon, Caius Iulis Caesar, Belizarie, George Washington şi Napoleon Bonaparte. Şi tot despre marele „al treilea împărat” în contextul Europei secolului XVI, dl prof. dr. Polin Zorilă semnează articolul „Mihai Vodă şi Ploieştii”. Impresionantă este pledoaria prof. emerit Paul D. Popescu despre „Datoria şi eroismul prahovenilor de la 1877-1878”. Ilustrul istoric aminteşte de faptele Batalionului II Ploieşti, de ale lui Alexandru Candiano-Popescu, de ale dorobanţilor din Regimentul 7 Prahova, ale Regimentului 4 Călăraşi, precum şi ale unor subofiţeri şi ofiţeri ca „sublocotenenţii Dănescu şi Ulescu, morţi eroic, maiorul (ajuns colonel) August Gorjanu (născut la Vălenii de Munte) şi colonelul (ajuns general) Grigore Cantili (născut la Valea Călugărească)”. Informarea curge documentat şi în articolul „Batalionul 2 Vânători şi cucerirea redutei Griviţa”, semnat de dl. col. (r) Constantin Chiper. Înfiinţat în 1866, în Bucureşti, acest Batalion revine la Ploieşti – de unde, „Conform ordinelor eşaloanelor superioare, în primăvara anului 1877 luptă la acoperirea şi apărarea Dunării”, ca apoi, trecând în Bulgaria (la 23 iulie 1877), „în 27 august în timpul luptelor de la Plevna, comanda unităţii să fie luată de maiorul Alexandru Candiano-Popescu – care, „în a treia bătălie” celebrul om de arme „i-a însufleţit pe bravii vânători, cerându-le ca, prin eroismul lor, să dea «un titlu de glorie mândrului oraş Ploieşti !». Despre „Monumentul Eroilor din Ploieşti” scrie un articol atractiv, prof. dr. Polin Zorilă, iar despre „Drapelul cercului «Cultul Eroilor»”, col. (r) Marian Dulă semnează de asemenea un articol. Generalul de Brigadă (r) Gheorghe Răucea a fost invitat să participe la rubrica „Ne vorbesc veteranii”. Alte materiale: „Cercul «Cultul Eroilor» de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul”, de prof. Emilia Luchian şi „Pagina de numismatică”, de col. (r) Puiu Cujbă. Ediţia nr. 1 se încheie cu o foarte cuprinzătoare listă a „Eroilor Prahoveni de la 1877-1878”.Poezia patriotică consolidează filonul educativ al revistei, prin versuri semnate de Aurelian Păunescu („Opriţi-vă o clipă”), Iuliu Roşca Dormidont („Imnul Eroilor”), Nicolae Iorga („Nu ne uitaţi”), George Tutoveanu („Aduceţi-vă aminte”), George Coşbuc („Rugămintea din urmă”), Mircea Dem. Rădulescu (fără titlu). Îl citez pe George Coşbuc: „Şi-acum dă-mi mâna! A sunat / Cornistul de plecare, / Du Oltului din partea mea / O caldă sărutare, / Şi-ajuns în ţară, eu te rog, / Fă-mi cel din urmă bine: / Pămîntul ţării să-l săruţi / Şi pentru mine !”.Serghie Bucur
