Home 
Cultură Ioan Slavici (1848-1925) - 85 de ani de la moartea sa
Ioan Slavici s-a născut în 18 ianuarie 1848 în comuna Şiria, judeţul Arad, ca fiu al lui Savu Slavici, cojocar, şi al Elenei n. Borlea.După ce urmează şcoala primară din Şiria, trece la Arad, unde frecventează gimnaziul maghiar până în 1859, când se înscrie la Liceul german din Timişoara, pe care absolvindu-l, îşi trece examenul de bacalaureat în 1868, la Satu Mare. Apoi face studii de drept la Budapesta şi Viena.La Viena, este ales preşedinte al societăţii "România Jună", Mihai Eminescu fiind secretarul societăţii; amândoi pregătesc sărbătorirea împlinirii a 400 de ani de la întemeierea de către Ştefan cel Mare a Mânăstirii Putna. Recomandat de Eminescu la "Convorbiri literare", Ioan Slavici debutează în această revistă, în 1871, cu comedia "Fata de birău".O şedere de câteva luni, în toamna anului 1873, ca arhivar la Consistoriul din Oradea, îi dă prilejul să adune noi impresii despre oameni, începând să scrie aici nuvela "Popa Tanda".
Spre finele anului 1873, Slavici se înapoiază la Viena spre a-şi îngriji sănătatea. Cu acest prilej a fost ajutat băneşte de "Junimea".În decembrie 1874 îl găsim la Bucureşti, întâi ca secretar al Comisiei pentru documentele Hurmuzachi, apoi, începând din 15 martie 1876, ca redactor al ziarului "Timpul", unde va lucra până în 1884, avându-i colegi pe Eminescu şi Caragiale.În 1881, îi apare volumul "Novele din popor", recenzat elogios de Eminescu. În aprilie 1884, revine în Transilvania şi începe să conducă la Sibiu revista "Tribuna" până în 1889, când se întoarce la Bucureşti.La 1 mai 1894, editează, împreună cu I.L. Caragiale şi G. Coşbuc, revista "Vatra" care va apărea până în 1896.În deceniile următoare i se tipăresc volumele: "Din bătrâni" (I 1902, II 1905); "Mara" (1906); "Închisorile mele" (1921); "Cel din urmă armaş" (1923); "Amintiri" (1924); "Lumea prin care am trecut" (apare postum, în 1930).Paralel cu creaţia literară, Slavici a desfăşurat o neobosită activitate didactică, ca profesor şi autor de manuale şcolare.În timpul primului război mondial, rămâne în Bucureşti şi conduce ziarul "Ziua". În 1918, pentru activitatea sa progermană, a fost condamnat la 5 ani, din care a executat doar cinci săptămâni la Văcăreşti,fiind graţiat din cauza vârstei sale înaintate.Lucrează la romanul "Din păcat în păcat", apărut postum.A murit în 17 august 1925, la Crucea de Jos, în judeţul Vrancea. * * * Deşi a debutat ca dramaturg, deşi a scris multe romane, dintre care "Mara" se detaşează, după aprecierea lui G. Călinescu, "aproape ca o capodoperă", totuşi Slavici este cunoscut mai mult ca nuvelist."Gura satului" este o nuvelă construită pe dragostea dintre Marta, fiica unor ţărani înstăriţi, şi Miron, cioban sărac. Iniţial, sub influenţa "gurii satului", părinţii Martei refuză căsătoria acesteia cu Miron, dar, în cele din urmă, o acceptă.Huţu, din "Budulea Taichii" este tipul intelectualului ridicat din rândurile ţărănimii, care, după ce absolvă seminarul şi teologia în străinătate, se reîntoarce în satul natal si se casătoreşte cu una din fiicele fostului învăţător, dedicându-şi viaţa celor din mijlocul cărora s-a născut.Popa Tanda, din nuvela cu acelaşi nume, este un model de virtute şi energie civică pentru poporenii săi. Ajuns preot la Sărăceni, eroul, pe numele lui adevărat Trandafir, se hotărăşte să muncească din răsputeri pentru ridicarea materială a satului, care nu întâmplător fusese numit Sărăceni.După multă "tăndălitură" - umblase printre săteni, de unde şi numele eroului: Popa Tanda - aceasta reuşeşte până la urmă să schimbe faţa satului.O alta nuvelă de valoare este "Comoara". Un ţăran sărac, Duţu, găseşte o comoară. Până atunci Duţu fusese un om cinstit, cu dragoste pentru soţie şi copii. După ce găseşte comoara se schimbă. Devine bănuitor, mutând comoara dintr-un loc într-altul, până când se hotărăşte să plece la Bucureşti cu o parte din ea. Înapoiat în sat, după ce predă subprefectului ultimele monede, Duţu îşi recapătă liniştea sufletească.Slavici a mai analizat viata satului transilvănean şi în nuvelele: "Pădureanca", "La crucea din sat", "Vatra părăsită".În nuvela "Moara cu noroc", cuprinsă în volumul "Novele din popor", Slavici a înfăţişat cu profunzime psihologică consecinţele morale ale setei de înavuţire.Între 1894-1925, Ioan Slavici a scris şase romane: "Din bătrâni", "Cor-bei", "Din două lumi", "Cel din urmă armaş", "Din păcat în păcat", "Mara", ultimul fiind o operă importantă în evoluţia speciei la noi şi o nouă ilustrare a talentului prozatorului.Cartea zugrăveşte drumul Marei Bârzovanu şi al copiilor ei, Persida şi Trică, până când aceştia din urmă intră în lume. La început, Mara ocupă un loc dominant, pentru ca, mai târziu, copiii, şi mai ales Persida, să-i ia locul. Destinul familiei Marei se împleteşte cu cel al familiei neamţului Hubăr, a cărui prezenţă rămâne notabilă. Mediul romanului se situează în zona de interferenţă dintre sat şi oraş, într-un târg ardelenesc de pe valea liniştită a Mureşului, la Radova, lângă Lipova şi destul de aproape de Arad. Ocupaţiile oamenilor nu sunt cele ale unor ţărani. Mara e precupeaţă, Hubăr măcelar, Bocioacă cojocar, iar cei tineri vor urma aceleaşi ocupaţii.Adeseori, Mara a fost alăturată avarilor din literatura noastră. În realitate, ea nu este decât extrem de chibzuită, ca orice văduvă cu doi copii, obligată să înfrunte vicisitudinile soartei. Aşa cum este, Mara e desăvârşită ca personaj tocmai prin complexitatea ei umană, cu alte cuvinte, prin realismul ei. Ceea ce îl face pe G. Călinescu să afirme: "Proporţia de zgârcenie şi a- fecţiune maternă, de hotărâre bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii femeieşti e făcută cu o artă desăvârşită".Cunoscător temeinic al vieţii, Slavici realizează în "Mara" tablouri de o mare autenticitate, în care se mişcă personaje memorabile: Mara - dezlănţuie energii uriaşe, Persida dovedeşte pasiuni intense şi adânci, iar Trică afirmă un fond moral ireproşabil.Astăzi, romanul "Mara" ne apare drept un mare pas înainte, anticipând capodoperele moderne ale genului.Realismul viguros al lui Slavici, de factură populară, bazat pe observaţia psihologică adâncă şi pe studiul social atent, reprezintă unul din momentele fundamentale din istoria prozei noastre.Călin Catargiu
Resurse
Ora exactă
Ulti Clocks content
Curs valutar
Cititori online
Avem 56 vizitatori online
Vizitatori
 | Astazi | 181 |
 | Ieri | 574 |
 | Saptamana aceasta | 2508 |
 | Luna aceasta | 9044 |
 | Total | 1094344 |
)
Ioan Slavici s-a născut în 18 ianuarie 1848 în comuna Şiria, judeţul Arad, ca fiu al lui Savu Slavici, cojocar, şi al Elenei n. Borlea.După ce urmează şcoala primară din Şiria, trece la Arad, unde frecventează gimnaziul maghiar până în 1859, când se înscrie la Liceul german din Timişoara, pe care absolvindu-l, îşi trece examenul de bacalaureat în 1868, la Satu Mare. Apoi face studii de drept la Budapesta şi Viena.La Viena, este ales preşedinte al societăţii "România Jună", Mihai Eminescu fiind secretarul societăţii; amândoi pregătesc sărbătorirea împlinirii a 400 de ani de la întemeierea de către Ştefan cel Mare a Mânăstirii Putna. Recomandat de Eminescu la "Convorbiri literare", Ioan Slavici debutează în această revistă, în 1871, cu comedia "Fata de birău".O şedere de câteva luni, în toamna anului 1873, ca arhivar la Consistoriul din Oradea, îi dă prilejul să adune noi impresii despre oameni, începând să scrie aici nuvela "Popa Tanda".
Spre finele anului 1873, Slavici se înapoiază la Viena spre a-şi îngriji sănătatea. Cu acest prilej a fost ajutat băneşte de "Junimea".În decembrie 1874 îl găsim la Bucureşti, întâi ca secretar al Comisiei pentru documentele Hurmuzachi, apoi, începând din 15 martie 1876, ca redactor al ziarului "Timpul", unde va lucra până în 1884, avându-i colegi pe Eminescu şi Caragiale.În 1881, îi apare volumul "Novele din popor", recenzat elogios de Eminescu. În aprilie 1884, revine în Transilvania şi începe să conducă la Sibiu revista "Tribuna" până în 1889, când se întoarce la Bucureşti.La 1 mai 1894, editează, împreună cu I.L. Caragiale şi G. Coşbuc, revista "Vatra" care va apărea până în 1896.În deceniile următoare i se tipăresc volumele: "Din bătrâni" (I 1902, II 1905); "Mara" (1906); "Închisorile mele" (1921); "Cel din urmă armaş" (1923); "Amintiri" (1924); "Lumea prin care am trecut" (apare postum, în 1930).Paralel cu creaţia literară, Slavici a desfăşurat o neobosită activitate didactică, ca profesor şi autor de manuale şcolare.În timpul primului război mondial, rămâne în Bucureşti şi conduce ziarul "Ziua". În 1918, pentru activitatea sa progermană, a fost condamnat la 5 ani, din care a executat doar cinci săptămâni la Văcăreşti,fiind graţiat din cauza vârstei sale înaintate.Lucrează la romanul "Din păcat în păcat", apărut postum.A murit în 17 august 1925, la Crucea de Jos, în judeţul Vrancea. * * * Deşi a debutat ca dramaturg, deşi a scris multe romane, dintre care "Mara" se detaşează, după aprecierea lui G. Călinescu, "aproape ca o capodoperă", totuşi Slavici este cunoscut mai mult ca nuvelist."Gura satului" este o nuvelă construită pe dragostea dintre Marta, fiica unor ţărani înstăriţi, şi Miron, cioban sărac. Iniţial, sub influenţa "gurii satului", părinţii Martei refuză căsătoria acesteia cu Miron, dar, în cele din urmă, o acceptă.Huţu, din "Budulea Taichii" este tipul intelectualului ridicat din rândurile ţărănimii, care, după ce absolvă seminarul şi teologia în străinătate, se reîntoarce în satul natal si se casătoreşte cu una din fiicele fostului învăţător, dedicându-şi viaţa celor din mijlocul cărora s-a născut.Popa Tanda, din nuvela cu acelaşi nume, este un model de virtute şi energie civică pentru poporenii săi. Ajuns preot la Sărăceni, eroul, pe numele lui adevărat Trandafir, se hotărăşte să muncească din răsputeri pentru ridicarea materială a satului, care nu întâmplător fusese numit Sărăceni.După multă "tăndălitură" - umblase printre săteni, de unde şi numele eroului: Popa Tanda - aceasta reuşeşte până la urmă să schimbe faţa satului.O alta nuvelă de valoare este "Comoara". Un ţăran sărac, Duţu, găseşte o comoară. Până atunci Duţu fusese un om cinstit, cu dragoste pentru soţie şi copii. După ce găseşte comoara se schimbă. Devine bănuitor, mutând comoara dintr-un loc într-altul, până când se hotărăşte să plece la Bucureşti cu o parte din ea. Înapoiat în sat, după ce predă subprefectului ultimele monede, Duţu îşi recapătă liniştea sufletească.Slavici a mai analizat viata satului transilvănean şi în nuvelele: "Pădureanca", "La crucea din sat", "Vatra părăsită".În nuvela "Moara cu noroc", cuprinsă în volumul "Novele din popor", Slavici a înfăţişat cu profunzime psihologică consecinţele morale ale setei de înavuţire.Între 1894-1925, Ioan Slavici a scris şase romane: "Din bătrâni", "Cor-bei", "Din două lumi", "Cel din urmă armaş", "Din păcat în păcat", "Mara", ultimul fiind o operă importantă în evoluţia speciei la noi şi o nouă ilustrare a talentului prozatorului.Cartea zugrăveşte drumul Marei Bârzovanu şi al copiilor ei, Persida şi Trică, până când aceştia din urmă intră în lume. La început, Mara ocupă un loc dominant, pentru ca, mai târziu, copiii, şi mai ales Persida, să-i ia locul. Destinul familiei Marei se împleteşte cu cel al familiei neamţului Hubăr, a cărui prezenţă rămâne notabilă. Mediul romanului se situează în zona de interferenţă dintre sat şi oraş, într-un târg ardelenesc de pe valea liniştită a Mureşului, la Radova, lângă Lipova şi destul de aproape de Arad. Ocupaţiile oamenilor nu sunt cele ale unor ţărani. Mara e precupeaţă, Hubăr măcelar, Bocioacă cojocar, iar cei tineri vor urma aceleaşi ocupaţii.Adeseori, Mara a fost alăturată avarilor din literatura noastră. În realitate, ea nu este decât extrem de chibzuită, ca orice văduvă cu doi copii, obligată să înfrunte vicisitudinile soartei. Aşa cum este, Mara e desăvârşită ca personaj tocmai prin complexitatea ei umană, cu alte cuvinte, prin realismul ei. Ceea ce îl face pe G. Călinescu să afirme: "Proporţia de zgârcenie şi a- fecţiune maternă, de hotărâre bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii femeieşti e făcută cu o artă desăvârşită".Cunoscător temeinic al vieţii, Slavici realizează în "Mara" tablouri de o mare autenticitate, în care se mişcă personaje memorabile: Mara - dezlănţuie energii uriaşe, Persida dovedeşte pasiuni intense şi adânci, iar Trică afirmă un fond moral ireproşabil.Astăzi, romanul "Mara" ne apare drept un mare pas înainte, anticipând capodoperele moderne ale genului.Realismul viguros al lui Slavici, de factură populară, bazat pe observaţia psihologică adâncă şi pe studiul social atent, reprezintă unul din momentele fundamentale din istoria prozei noastre.Călin Catargiu
