Avurăm în această vară, plăcute ocazii să vedem şi să auzim alte şi minunate poveşti despre Aurul Negru al României, rămas doar o amintire, prin romanul omonim al lui Cezar Petrescu, şi prin câteva evenimente autentice, în arealul Prahovei – cea mai pricopsită vatră a ţiţeiului cotropit de nemţi, în primul şi al doilea război mondial, şi de ruşi, până la secătuire. Un pliant documentar editat de Muzeul Petrolului şi primit în Noaptea Muzeelor (15-16 mai 2010), prefaţa evenimentul care avea să marcheze Centenarul societăţii petroliere „Astra Română”, spre sfârşitul lunii mai. Una din marile personalităţi ale cercetării ştiinţifice şi istorice, legată de evoluţia acestei celebre firme, prof. dr. Constantin Dobrescu, autorul unei ample şi riguroase lucrări, „Istoricul Societăţii Astra Română, 1880-1948”, a luat parte la ceremonia aniversării, petrecute chiar în incinta Muzeului Naţional al Petrolului. „Reuniune de înaltă ţinută ştiinţifică, ne-a relatat domnia sa, pe scurt, care onorează istoria judeţului Prahova şi prin aceea că, de aici au plecat în Europa şi America primele ecouri ale descoperirii şi extragerii petrolului în România, iar „Astra Română” rămâne cea mai prolifică societate în producţia „aurului negru” din Regat”! Remember: odată cu Statutele societăţii, apărute în Monitorul Petrolului Românesc nr. 23 / 1910, începea cu adevărat Istoria palpitantă dar şi zbuciumată a „Aurului Negru” românesc.
Pe 9 iunie, Colegiul „Dr. Constantin Istrati”, fostul Liceu de Petrol, din Câmpina, a reunit o parte a elitei inginereşti a Petrolului nostru, sub patronajul domnişoarei profesoare Viorica Iancu, directoarea generală a acestei faimoase instituţii de învăţământ preuniversitar. Proiectul l-a iniţiat Marian Dulă, şeful Culturii în Consiliul Local Municipal, care a moderat întâlnirea. Momentul de seamă al ei l-a schiţat lansarea masivului volum intitulat „Istoria Petrolului în România” – o „cărămidă” de aproape 1000 de pagini, lucrare enciclopedică semnată de somităţi ale cercetării în domeniu: Gheorghe Ivănuş, Ion Ştefănescu, Ştefan-Traian Mocuţa, Nicolae-Napoleon Antonescu, Ştefan Stirimin şi Mihai Pascu Coloja. Au evocat-o tulburător d-nii Mocuţa, Ştefănescu şi d-ra Iancu, iar d-l Victor Dumitru, proeminent inginer geolog, a elogiat – în cunoştinţă de cauză – reuşita performantă a distinsului colectiv ştiinţific. Lucrarea d-lui profesor de Istorie Gheorghe Stanciu, cu titlul Învăţământul Profesional de Petrol din Câmpina, constituie, după cum ne pune în temă autorul însuşi, în Prefaţă, o cercetare de referinţă ce „apare la 100 de ani de la întemeierea primei şcoli cu profil de petrol din ţară: Şcoala de maiştri sondori din Câmpina, înfiinţată în 1904 şi continuată, după 1948, de Grupul Şcolar Industrial de Petrol”. Veritabilă contribuţie la istoria apariţiei şi exploatării petrolului în România, prin organizarea învăţământului profesional, cartea d-lui prof. Ghe. Stanciu este dedicată acelor „elevi şi profesori care, în linişte, şi uneori în deplin anonimat, şi-au desfăşurat activitatea lor specifică, şi-au trăit, de fapt, viaţa.” O sută de ani de educare şi pregătire a promoţiilor de maiştri petrolişti, descrişi în această carte, atestă poziţia istorică a Câmpinei şi prin apariţia şi dezvoltarea şi modernizarea exploatării industriale a ţiţeiului, atestat în documente pe la 1697, însă animată de la 1857 încoace, progresiv şi profitabil în funcţie de interesele şi evenimentele care au marcat secolul XX, între 1916-1918 şi 1939-1945, cu prelungirea în epoca sovrompetroluri-lor – „creaţii” ale regimurilor comuniste de la Moscova şi Bucureşti. IPIP şi PetroConsult au destupat şampaniile aniversare, pe 14 mai 2010, într-o dublă calitate de… bunic şi nepot ! La 60 de ani de prestigioasă muncă în domeniul unic al proiectării rafinăriilor, pentru România şi pentru sud-estul Europei: 11 rafinării pe pământul românesc, capabile să proceseze circa 40.000.000 tone ţiţei/an, retehnologizând instalaţii rămase de după conflagraţia a doua mondială, pe care numai Ploieştiul le-a moştenit din belşug. Astfel că, „bunicul” IPIP şi-a descoperit „nepotul”, în persoana PetroConsult-ului condus de excepţionalul manager ing. Mircea Labă – un înnăscut Mecena pentru artişti li scriitori (pot depune mărturie Ana Hâncu şi Emanoil Toma). Care „nepot” s-a acoperit de glorie, prin lucrările de amplă şi performantă inginerie în proiectare şi consultanţă, în uriaşul său palmares înscriindu-se printre clienţi companiile petroliere din Abu Dhaby, China, Kuweit, Nigeria şi Qatar. 1700 de specialişti, 155 de proiecte – sunt „parametrii” uimitoarelor împliniri în 32 de ţări ale lumii, marca „PetroConsult”. Harta schelelor de sonde din sudul ţării, socotind-o după aceea a Prahovei învecinându-se cu Dâmboviţa, de pe la 1930 încoace, cu zonele olteneşti şi de dincolo de Siret, este ornată de topica localităţilor intrate de mult în istoria petrolului autohton: Poiana, Buştenarii şi Piţigaia-Câmpina, Morenii cu Valea Cricovului şi Bana, cu Pâscovul, Ţuicanii şi Schela Mare, Băicoii cu dealurile lui de sonde, Ochiurii, Gorgotenii şi Valea Cezeanului ale Gurei Ocniţei, Urlaţii, Bucovul, Valea Călugărească, Filipeştii de Pădure şi Boldeştii-Scăienii Prahovei, Răzvadul, Valea Voievozilor şi Şuţa Seacă – Dâmboviţa. Un recviem, în acelaşi timp, pentru memoria miilor de sondori, kirovnici (vi-i mai amintiţi?) şi ingineri care au trăit sau au murit, în epoca erupţiilor terminate de obicei cu incendii indescriptibile, şi după, pentru pâinea lor şi a familiilor acestora, la prima vedere…
Serghie Bucur
)
Avurăm în această vară, plăcute ocazii să vedem şi să auzim alte şi minunate poveşti despre Aurul Negru al României, rămas doar o amintire, prin romanul omonim al lui Cezar Petrescu, şi prin câteva evenimente autentice, în arealul Prahovei – cea mai pricopsită vatră a ţiţeiului cotropit de nemţi, în primul şi al doilea război mondial, şi de ruşi, până la secătuire. 
