Recent, la 6 iunie a.c. s-au împlinit 90 de ani de când a văzut lumina zilei în satul Diţeşti din comuna Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, renumitul compozitor, dirijor şi profesor Zaharia Popescu, preşedintele Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu” (în anii 1985-2007), personalitate binecunoscută în viaţa muzicală din cea de-a doua jumătate a secolului trecut şi din primul deceniu al veacului XXI. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal şi învăţământul secundar în oraşul Vălenii de Munte, în perioada 1935-1941, îşi continuă pregătirea superioară de specialitate la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti. Aici, a avut prilejul de a se bucura de îndrumarea eminenţilor compozitori şi maeştri ai pedagogiei muzicale româneşti: Ioan D. Chirescu (teorie solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), acad. Mihail Jora (armonie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), preot Ioan D. Petrescu (paleografie bizantină), Ion Croitoru (pedagogie şi dirijat cor), George Folescu (canto), Ion Livescu (literatură, dicţiune). Ulterior (1950-1955) s-a perfecţionat cu vestiţii maeştrii: Mihail Jora, Tudor Ciortea, Zeno Vancea.
Odată cu terminarea studiior universitare (1941), tânărul muzician a fost încorporat pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Întrucât ţara era angajată în cea de-a doua conflagraţie mondială, Zaharia Popescu a fost menţinut „sub arme”, până la victoria finală a coaliţiei Naţiunilor Unite asupra fascismului german (9 mai 1945). Revenit de pe front, muzicianul Zaharia Popescu s-a afirmat constant în universul muzicii din România, în triplă calitate: compozitor, dirijor şi profesor. Membru titular al Societăţii Compozitorilor Români (din 1948) şi al Uniunii Compozitorilor din România – încă de la constituire (1949), timp de aproape 60 de ani distinsul om de creaţie muzicală, a compus peste 350 de lucrări – cu deosebire în domeniul muzicii corale (laice şi religioase): miniaturi, balade, schiţe şi poeme corale, prelucrări de folclor, madrigale, cântece pentru copii etc. Cea mai mare parte a acestor opusuri a văzut lumina tiparului în valoroase culegeri realizate – aproape anual – pe plan central, de către Uniunea Compozitorilor, Ministerul Culturii, Consiliul Central al Sindicatelor, Ministerul Apărării Naţionale, uniunile de tineret etc., dar şi de edituri de profil din unele centre de cultură ale ţării. Iată numai câteva opusuri de referinţă, în primul rând dintre cele tipărite în cele două Albume omagiale (1984, 2002) de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România: „Pământ al ţării mele” (versuri, Bogdan Căuş şi Ion Ruş), „Măreţe vremi” (versuri, Adrian Păunescu), „Străbunii noştri daci” (versuri, Virgil Carianopol), „Visul s-a-mplinit” (versuri populare), „Aş vrea” (versuri, Constantin Crişu), „Mândrie de ţapinar” (versuri populare), „Zboară trenul” (versuri, Bogdan Căuş şi Ion Ruş), „Sub cerul mândrei primăveri” (versuri, Elisabeta Dumitru), „Drumeţie” (versuri, Mălina Caja), „Floarea dorului”, „Cântă cucu sus în vie”, „Dunăre, măicuţa mea” (versuri populare), „Rădăcina mea – Sat frumos” (versuri, Virigil Carianopol), „Pastorală din Ţara Vrâncioaiei” (versuri populare), „Amurg” (versuri, Vasile Voiculescu), „Cărăbuşul de aramă” (versuri, Lucian Blaga), „Odă profană” (versuri, Marin Sorescu), „Silvană omenească” (versuri, Virgil Carianopol), „Zorile” (versuri, Mariana Dumitrescu), „Eminescu la Putna” (versuri, Ion Alexandru), „Gânduri pentru mama” (versuri, Virigil Carianopol). Lista nu poate fi încheiată fără a aminti şi alte lucrări de rezonanţă, printre care: „Baladă pentru Ecaterina Teodoroiu”, „Străbunii noştri, Dacii”, „Unirea, un vis străbun”, „Româncele”, „Io, Mircea Voievod”, „Alba Iulia, Cetatea Unirii”, „Profet al pătimirii transilvane”, „Zborul cocorilor” etc.În acest context, remarcăm şi o seamă de lucrări corale pentru copii: „Drumeţie”, „Ursuleţul jucăuş”, „Pui de cerb”, „Alarmă pe mirişte”, „Căprioara”, Nani, nani, floare rară” etc. – cântece pe versuri de Marin Sorescu, Virgil Carianopol etc., şi peste 30 de prelucrări corale, o adevărată zestre artistică pentru acest gen muzical. Compozitorul Zaharia Popescu se numără printre cei mai renumiţi compozitori ai epocii sale, care s-a oprit, cu veneraţie, asupra versului poetului necuvintelor, Nichita Stănescu. În acest sens, stau mărturie opt poeme corale aflate în manuscris – în arhiva subsemnatului, printre care: „Pomule, copacule”, „Eu te privesc”, „Meditaţie de seară”, „Leoaică tânără, iubirea”, „Ave soare, ave maree a luminilor”, „Ninge peste Sarmisegetuza”, „Visând la fericire”, „Cântec fără răspuns”. Două dintre aceste superbe poeme: „Pomule, copacule” şi „Eu te privesc” au fost imprimate de prestigosul Cor Naţional Radio, sub bagheta ilustrului dirijor Aurel Grigoraş, şi difuzate pe calea undelor în ţară şi străinătate.În ultimele două decenii ale vieţii, compozitorul Zaharia Popescu a abordat, în creaţia sa, importante lucrări cu conţinut religios ortodox. A scris trei Liturghii – a Sfântului Ioan Gură de Aur, corul mixt „Glasul rugăciunii mele” - concerte religioase pentru corn mixt pe versuri din psalmii 8, 60, 141, 42, 41, 58, 70, precum şi patru Colinde pentru cor de femei, cor bărbătesc şi cor mixt („Leru-i, Doamne”, „Coboară Domnu din cer”, „Colind de păcurar”, „Pleacă june la vânat” etc.), folosind culegerile publicate de marea doamnă a folclorului românesc, prof. univ. Emilia Comişel.O parte din lucrările sale, cu deosebire corurile mixte „Rădăcina mea” şi „Româncele” au fost interpretate în concerte publice, în mai multe rânduri, de către renumitele formaţii corale din judeţul Prahova: Corul mixt al Căminului Cultural din Filipeştii de Pădure (dirijor, prof. Elena Brătescu), Corala „Paul Constantinescu” a Palatului Culturii (dirijor, prof. Corneliu Irimia), Corala „Ioan Cr. Danielescu” (dirijor, prof. Nicolae Ghiţă şi Valentin Gruiescu), Corul mixt de tineret „Lira Prahovei” (dirijor, prof. Gheorghe Neagu) ş.a.Permanent legaţi de viaţa artistică din satul şi judeţul natal, maestrul Zaharia Popescu a preluat, cu brio, începând din 1985, conducerea Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu” din Ploieşti, la cârma căruia s-a aflat până la trecerea sa în lumea cea veşnică, în decembrie 2007. A onorat, prin prezenţa şi competenţa sa, numeroase jurii de specialitate de la nivelul judeţului, a susţinut documentate şi emoţionante comunicări şi referate privind viaţa şi opera compozitorului Paul Constantinescu – al cărui student a fost, despre viaţa şi opera profesorului universitar şi dirijor Ioan D. Vicol, a reputalului şef de orchestră Ion Baciu, şi nu în ultimul rând referitor la opera genialului George Enescu. A participat la cursurile Universităţii Populare de Vară „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte şi la zilele culturii „Tezaurul prahovean” (1986-1996), împreună cu alţi mari muzicieni ai ţării, susţinând cu argumente incontestabile temele înscrise în program. Pentru ampla şi prestigioasa sa activitate de creaţie muzicală, de dirijor a unor valoroase formaţii corale de amatori din capitală (1945-1980) şi de profesor în învăţământul preuniversitar (1950-1957), reputatul muzician a fost distins cu importante ordine şi medalii ale Statului Român, cu Menţiune la Concursul Internaţional de Cântece de Masă (Berlin 1951), cu premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1972, 1998, 2002) etc. În anul 2000, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere, Consiliul Local al comunei Filipeştii de Pădure, i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare. Parte integrantă a muzicii româneşti, opera sa va dăinui multă vreme în repertoriul multor formaţii corale de profil din judeţ şi din ţară, în semn de pios omagiu pentru acest înzestrat muzician şi om de ştiinţă muzicală ce a servit, cu exemplar profesionalism, viaţa noastră spirituală, cultura română. Prof. dr. Al. I. Bădulescu
)
Recent, la 6 iunie a.c. s-au împlinit 90 de ani de când a văzut lumina zilei în satul Diţeşti din comuna Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, renumitul compozitor, dirijor şi profesor Zaharia Popescu, preşedintele Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu” (în anii 1985-2007), personalitate binecunoscută în viaţa muzicală din cea de-a doua jumătate a secolului trecut şi din primul deceniu al veacului XXI. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal şi învăţământul secundar în oraşul Vălenii de Munte, în perioada 1935-1941, îşi continuă pregătirea superioară de specialitate la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti. Aici, a avut prilejul de a se bucura de îndrumarea eminenţilor compozitori şi maeştri ai pedagogiei muzicale româneşti: Ioan D. Chirescu (teorie solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), acad. Mihail Jora (armonie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), preot Ioan D. Petrescu (paleografie bizantină), Ion Croitoru (pedagogie şi dirijat cor), George Folescu (canto), Ion Livescu (literatură, dicţiune). Ulterior (1950-1955) s-a perfecţionat cu vestiţii maeştrii: Mihail Jora, Tudor Ciortea, Zeno Vancea.
Odată cu terminarea studiior universitare (1941), tânărul muzician a fost încorporat pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Întrucât ţara era angajată în cea de-a doua conflagraţie mondială, Zaharia Popescu a fost menţinut „sub arme”, până la victoria finală a coaliţiei Naţiunilor Unite asupra fascismului german (9 mai 1945). Revenit de pe front, muzicianul Zaharia Popescu s-a afirmat constant în universul muzicii din România, în triplă calitate: compozitor, dirijor şi profesor. Membru titular al Societăţii Compozitorilor Români (din 1948) şi al Uniunii Compozitorilor din România – încă de la constituire (1949), timp de aproape 60 de ani distinsul om de creaţie muzicală, a compus peste 350 de lucrări – cu deosebire în domeniul muzicii corale (laice şi religioase): miniaturi, balade, schiţe şi poeme corale, prelucrări de folclor, madrigale, cântece pentru copii etc. Cea mai mare parte a acestor opusuri a văzut lumina tiparului în valoroase culegeri realizate – aproape anual – pe plan central, de către Uniunea Compozitorilor, Ministerul Culturii, Consiliul Central al Sindicatelor, Ministerul Apărării Naţionale, uniunile de tineret etc., dar şi de edituri de profil din unele centre de cultură ale ţării. Iată numai câteva opusuri de referinţă, în primul rând dintre cele tipărite în cele două Albume omagiale (1984, 2002) de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România: „Pământ al ţării mele” (versuri, Bogdan Căuş şi Ion Ruş), „Măreţe vremi” (versuri, Adrian Păunescu), „Străbunii noştri daci” (versuri, Virgil Carianopol), „Visul s-a-mplinit” (versuri populare), „Aş vrea” (versuri, Constantin Crişu), „Mândrie de ţapinar” (versuri populare), „Zboară trenul” (versuri, Bogdan Căuş şi Ion Ruş), „Sub cerul mândrei primăveri” (versuri, Elisabeta Dumitru), „Drumeţie” (versuri, Mălina Caja), „Floarea dorului”, „Cântă cucu sus în vie”, „Dunăre, măicuţa mea” (versuri populare), „Rădăcina mea – Sat frumos” (versuri, Virigil Carianopol), „Pastorală din Ţara Vrâncioaiei” (versuri populare), „Amurg” (versuri, Vasile Voiculescu), „Cărăbuşul de aramă” (versuri, Lucian Blaga), „Odă profană” (versuri, Marin Sorescu), „Silvană omenească” (versuri, Virgil Carianopol), „Zorile” (versuri, Mariana Dumitrescu), „Eminescu la Putna” (versuri, Ion Alexandru), „Gânduri pentru mama” (versuri, Virigil Carianopol). Lista nu poate fi încheiată fără a aminti şi alte lucrări de rezonanţă, printre care: „Baladă pentru Ecaterina Teodoroiu”, „Străbunii noştri, Dacii”, „Unirea, un vis străbun”, „Româncele”, „Io, Mircea Voievod”, „Alba Iulia, Cetatea Unirii”, „Profet al pătimirii transilvane”, „Zborul cocorilor” etc.În acest context, remarcăm şi o seamă de lucrări corale pentru copii: „Drumeţie”, „Ursuleţul jucăuş”, „Pui de cerb”, „Alarmă pe mirişte”, „Căprioara”, Nani, nani, floare rară” etc. – cântece pe versuri de Marin Sorescu, Virgil Carianopol etc., şi peste 30 de prelucrări corale, o adevărată zestre artistică pentru acest gen muzical. Compozitorul Zaharia Popescu se numără printre cei mai renumiţi compozitori ai epocii sale, care s-a oprit, cu veneraţie, asupra versului poetului necuvintelor, Nichita Stănescu. În acest sens, stau mărturie opt poeme corale aflate în manuscris – în arhiva subsemnatului, printre care: „Pomule, copacule”, „Eu te privesc”, „Meditaţie de seară”, „Leoaică tânără, iubirea”, „Ave soare, ave maree a luminilor”, „Ninge peste Sarmisegetuza”, „Visând la fericire”, „Cântec fără răspuns”. Două dintre aceste superbe poeme: „Pomule, copacule” şi „Eu te privesc” au fost imprimate de prestigosul Cor Naţional Radio, sub bagheta ilustrului dirijor Aurel Grigoraş, şi difuzate pe calea undelor în ţară şi străinătate.În ultimele două decenii ale vieţii, compozitorul Zaharia Popescu a abordat, în creaţia sa, importante lucrări cu conţinut religios ortodox. A scris trei Liturghii – a Sfântului Ioan Gură de Aur, corul mixt „Glasul rugăciunii mele” - concerte religioase pentru corn mixt pe versuri din psalmii 8, 60, 141, 42, 41, 58, 70, precum şi patru Colinde pentru cor de femei, cor bărbătesc şi cor mixt („Leru-i, Doamne”, „Coboară Domnu din cer”, „Colind de păcurar”, „Pleacă june la vânat” etc.), folosind culegerile publicate de marea doamnă a folclorului românesc, prof. univ. Emilia Comişel.O parte din lucrările sale, cu deosebire corurile mixte „Rădăcina mea” şi „Româncele” au fost interpretate în concerte publice, în mai multe rânduri, de către renumitele formaţii corale din judeţul Prahova: Corul mixt al Căminului Cultural din Filipeştii de Pădure (dirijor, prof. Elena Brătescu), Corala „Paul Constantinescu” a Palatului Culturii (dirijor, prof. Corneliu Irimia), Corala „Ioan Cr. Danielescu” (dirijor, prof. Nicolae Ghiţă şi Valentin Gruiescu), Corul mixt de tineret „Lira Prahovei” (dirijor, prof. Gheorghe Neagu) ş.a.Permanent legaţi de viaţa artistică din satul şi judeţul natal, maestrul Zaharia Popescu a preluat, cu brio, începând din 1985, conducerea Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu” din Ploieşti, la cârma căruia s-a aflat până la trecerea sa în lumea cea veşnică, în decembrie 2007. A onorat, prin prezenţa şi competenţa sa, numeroase jurii de specialitate de la nivelul judeţului, a susţinut documentate şi emoţionante comunicări şi referate privind viaţa şi opera compozitorului Paul Constantinescu – al cărui student a fost, despre viaţa şi opera profesorului universitar şi dirijor Ioan D. Vicol, a reputalului şef de orchestră Ion Baciu, şi nu în ultimul rând referitor la opera genialului George Enescu. A participat la cursurile Universităţii Populare de Vară „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte şi la zilele culturii „Tezaurul prahovean” (1986-1996), împreună cu alţi mari muzicieni ai ţării, susţinând cu argumente incontestabile temele înscrise în program. Pentru ampla şi prestigioasa sa activitate de creaţie muzicală, de dirijor a unor valoroase formaţii corale de amatori din capitală (1945-1980) şi de profesor în învăţământul preuniversitar (1950-1957), reputatul muzician a fost distins cu importante ordine şi medalii ale Statului Român, cu Menţiune la Concursul Internaţional de Cântece de Masă (Berlin 1951), cu premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1972, 1998, 2002) etc. În anul 2000, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere, Consiliul Local al comunei Filipeştii de Pădure, i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare. Parte integrantă a muzicii româneşti, opera sa va dăinui multă vreme în repertoriul multor formaţii corale de profil din judeţ şi din ţară, în semn de pios omagiu pentru acest înzestrat muzician şi om de ştiinţă muzicală ce a servit, cu exemplar profesionalism, viaţa noastră spirituală, cultura română. Prof. dr. Al. I. Bădulescu