Cronica muzicală : STAGIUNEA FILARMONICĂ 2010

Joi, 7 ianuarie 2010, Filarmonica Paul Constantinescu şi-a reluat stagiunea muzicală, deschizând-o, pe scena Casei Sindicatelor, cu o tare aplaudată Călătorie Muzicală, de sala arhiplină – peste 700 de melomani. Cine a avut privilegiul să o conducă, altul decât energicul plin de vervă Radu Postrăvaru – unul din cei patru magicieni ai Orchestrei Simfonice ploieştene! Redutabil, spontan şi scânteietor, imprevizibil în gestica dirijorală şi tocmai de aceea un constant vrăjitor al instrumentiştilor, Radu Postăvaru ne-a purtat printr-o lume a Muzicii de largă respiraţie şi de o stenică sentimentalitate. Ideea Călătoriei s-a ivit, de bună seamă, pe unda sufletească a revirimentului de care fanii Eutherpei duc, fără a se sătura vreodată, dorul muzicii nemuritoare. Aşa au simţit toţi aceşti peste 700 de ploieşteni şi ne-ploieşteni, prezenţi în stalurile sălii Casei Sindicatelor, copleşiţi de varietate, de melos, de armoniile şi ritmurile măiestrit dirijate de mereu tânărul Radu Postăvaru! Pentru a ridica emoţiile la cub şi chiar la pătrat, Călătoria Muzicală a avut şi un spumos out-sider, în persoana actorului autohton Ionuţ Radu Burlan. Care, pentru motivul că această Călătorie se înregistra pe câteva canale de televiziune, comperajul domniei sale a fost de bun augur. Începută cu foşnitorul melanj sonor numit Nos ames mortes, de J. Vincent, Călătoria s-a derulat pe spaţii planetare, întreaga Orchestră consonând uimitor în Polka din Baletul nr. 2, de Şostakovici, deci pe pământul Rusiei, în măsurile de ¾ ale Valsului de V. Pronin, undeva, prin Ucraina şi, prin infinitezimalul Adagio din Baletul Spartakus, de Haciaturian, va să zică prin Ucraina începutului de secol XX… Adagio pe care vi-l puteţi lesne aminti din genericul filmului serial de mare succes, Linia Maritimă Onedin! Excursul melodic a străbătut meridiane miraculoase, cu oameni şi pământuri însorite, precum Liban – din a cărei muzică ni s-a cântat Arab song, de L. Yazan, o regăsire a basmelor din O mie şi una de nopţi, precum India, de unde grupul condus de Mihai Lupoaie şi Dan Huideş ne-a adus două cântece de mare profunzime filozofică, precum Argentina – tărâmul Tangoului - revigorat de Piazzola, cu Adios noniňo, precum Hawai, precum Spania – cu un înfocat Tangou în passo-doble, de Albinetz, în fine, precum Veneţia, de pe ale cărei Canaluri ne-au parvenit meridionalii paşi ai unei înfocate Abracadabra, de G. Gioia, iar de pe malurile Senei, ca şi cum l-am fi văzut pe de mult faimosul Marcel Azolá, acompaniatorul lui Yves Montand – cu un şlagăr sclipitor, toate, în execuţia de maestrului Ion Drăgoi!Muzica din regiunea Balcanilor ni s-a relevat prin Schiţe-le lui Tahiri, compozitor din Bosnia, cu ritmurile virile ale unui neam de oameni intrat în istorie prin dorinţa lui de libertate, apoi prin furtunosul Dans slav numărul 2, al lui Antonin Dvorak, capodoperă prezentă în repertoriul universal contemporan. Ne-am simţit plutind undeva, prin norii Rapsodiei Albastre, alias Un american la Paris, a lui Gerswin, ascultând cu palpitaţie American Rhapsody, de P. Rose, lucrare de un rafinament absolut, profund motivat de influenţele tari ale muzicii negroide.Pe meridianul Australiei, orchestra şi dirijorul ei ne-au purtat în melancolice şi cristaline măsuri ale viorii lui Cosmin Stoica, iar la antipozi, prin nordica Finlandă, graţie mandolinei Mariei Bucurescu şi viorii aceluiaşi Cosmin Stoica, pe valurile unui Vals trist, de o adâncime psihologică ameţitoare… Vrăjitor al arcuşului, Cosmin Stoica a terifiat timpanele şi prin solo-ul susţinut în lucrarea de provenienţă Irlanda, în accentele cu nuanţe riguroase, vizibilă evocare a spiritului războinic insular.N-a lipsit nici melosul Ţării Ceaiurilor, îndepărtata Chină, din al cărei mătăsos peisaj ne-a răsunat în auz un extrem de plastic şi tipic asiatic Canon, pesemne din vremea dinastiei Huang (circa 7000, î.H). Cum fermecătoarea Simfonică ploieşteană, cu acest volubil şi iradiant Radu Postăvaru, ne-a trecut câteva mii de kilometri mai la Vest, în Ţara Soarelui Răsare, de unde J. Wolters s-a inspirat în compunerea unei fascinante Akatonbo – universală lucrare fremătând de gheişe, cireşi în floare şi înfricoşători samurai…Revenind în Europa, Călătoria Muzicală marca Radu Postăvaru & Orchestra Domniei sale ne-a adus în atmosfera Dansului ungar numărul 5, de Johannes Brahms, în aceea a lucrării Hoedown, de A. Copland, apoi în tumultoasa Horă Staccato, a marelui Grigoraş Dinicu!Vedete ale acestei seri de neuitat: Maria Bucurescu (mandolină), Ion Drăgoi (acordeon), Alina Papară şi Florin Ouatu (Flaut), Rădiţa Vlăsceanu şi Mihai Lupoaie (oboi), Elena Istrate şi Zefir Brezeanu (clarinet), Cosmin Stoica (vioară), Vasile Marian (contrabas), Miruna Negrea (pian), Dan Huideş şi Sorel Chiriac (trompetă), Cristian Buciumaş şi Tudor Popescu (fagot), Liviu Săvuţă şi Dragoş Horoba (corn), Aurelia Despa şi Iustin Rusu (percuţie) şi vaporosul cuplu de balerini Magda Anghel & Răzvan Hanganu, de la Teatrul de Revistă MAJESTIC. Şi încă cineva: actorul Ionuţ Radu Burlan, care (venea vorba) „a înlocuit cu brio absenţa unui artist american, din cauza abundentei mese de Revelion”, interpretând, cu acompaniamentul lui Radu Postăvaru, un hit celebru din repertoriul pop-rock la modă! Serghie Bucur

< Anterior		Următor >

	Astazi	120
	Ieri	1050
	Saptamana aceasta	2188
	Luna aceasta	6621
	Total	1040143

Cronica muzicală : STAGIUNEA FILARMONICĂ 2010

Categorii

Resurse

Ora exactă

Curs valutar

Vremea în Prahova

Cititori online

Vizitatori