Home 
Cultură Cronica literară: ZECE ANI ÎNTR-UN ALBUM DE LUX
Am în faţă o tipăritură excepţională prin expresie şi conţinut: Albumul în alb şi negru, intitulat UN DESTIN, O POVESTE – apărut sub semnătura ireproşabilului manager şi devotat actor al Teatrului Toma Caragiu din Ploieşti, distinsul actor, regizor, scenarist şi estet Lucian Sabados! Cu un profil renascentist al marelui Actor, pe prima copertă, luminat precum Luna, de către soarele nemuririi, cu un portret parcă din C-aşa-i în tenis ori dintr-un Tarttufe prin excelenţă caragioian, Albumul scris de dl Lucian Sabados întrupează, în durata celor şase decenii de existenţă şi activitate teatrală, istorii privitoare la recenţii 10 ani parcurşi de această ilustră cetate a Thaliei, între butaforiile scenei, de imperialii săi actori, între 1999 şi 2009. Într-o Scrisoare deschisă sui generis, către Toma Caragiu, discipolul semnatar al ei, mereu tânărul Lucian Sabados imploră Înaltul Spirit să ia act că „Ne este tare dor de Dumneavoastră”. (…) „Dar ne mai este dor şi de colegii de seamă ai Domniei Voastre, din perioada în care aţi păstorit cu atâta dăruire, talent şi diplomaţie Teatrul Urbei, pe care aţi iubit-o şi considerat-o a Dumneavoastră”. Pateticul strigăt sabadosian este motivat de cultul pentru Maestrul său Unic în scena dramaturgiei româneşti, căruia cu neostoită emoţie îi aşează la picioare giganţi „colegi de scenă” ai Acestuia, precum „Marcel Anghelescu, Corneliu Revent, Emil Mandric (…), Harry Eliad, Ioan Dan Nicolescu ori – n. b.Ce privilegiu! – subsemnatul (…)”!
Deceniul al 6-lea, 1999-2009 percutează, asemenea unui trasor în broderia focului de artificii, impresionant; strălucitor şi melancolic. Pe canavaua uneia dintre răscolitoarele fraze din Muntele Vrăjit, al lui Thomas Mann: «Timpul, da, acest joc periculos cu eternitatea… Mergem mereu, dar cât e de când mergem? Cât de departe? Şi ce se află apoi? Nimic nu ne schimbă pasul». Dacă lăsăm la o parte coperţile, în cele 66 de pagini, atenţie, ne-numerotate – ceea ce îi sporeşte misterul şi-i dă Albumului un plus de personalitate – avem, cu forţa viziunii panoramice, desfăşurarea acelui DESTIN şi a acelei POVEŞTI anunţate în generic, pe fundalul epocii străbătute de „FAMILIA TEATRULUI TOMA CARAGIU PLOIEŞTI”, cum cu emoţie citim în penultima pagină a luxoasei tipărituri, Familie pe care suntem nevoiţi – de economia spaţiului tipografic – să o rezumăm astfel: Drama – cu 36 de membri; Dramă Sunet Lumină – 3; Mânuitori Decor – 7; Recuziteri – 2; Costumieri Perucherie – 2; Secretariat Literar şi Relaţii Publice – 3; Producţie – 1; Croitorie Femei – 4; Croitorie Bărbaţi – 3; Tapiţerie – 2; Tâmplărie – 4; Juridic – 1; Achiziţii Publice – 2; Financiar Contabilitate Casierie – 6; Resurse Umane – 4; Organizare – 5; Administrativ – 14; Transport – 3. La timona TTC – 3 personalităţi: Lucian Sabados, director general, Adriana Elena Codescu – director adjunct şi Gabriela Alexe – şef contabil. Suntem puşi în gardă, mai departe, asupra faptului că „Referinţele la activitatea de spectacole a colegilor de la secţiile REVISTĂ şi PĂPUŞI, aşa cum se cuvine, vor fi cuprinse în propriile monografii ce vor puncta aniversările lor. Aşa înţelegem să respectăm caracterul distinct şi identitatea artistică a fiecăruia dintre cele două colective artistice. Pentru că, o tutelă administrativă unică nu trebuie să anuleze caracterul artistic deosebit al celor două genuri de spectacol; REVISTA MAJESTIC şi TEATRUL DE PĂPUŞI CIUFULICI (subl. S.B.)” Ilustrat cu secvenţe foto din repertoriul interpretat de minunaţii actori şi minunatele actriţe ale acestui Teatru Etalon, Albumul abundă în mărturii vizualizate din piese precum Bătrâna doamnă şi Fluturele (de acad. Nicolae Breban), Nebunul şi Călugăriţa (de Stanislaw Ignaczy Witkiewicz), Cafeaua domnului Ministru (de Horia Gârbea), Conversaţie după înmormântare (de Yasmina Reza), N-avem bani, nu plătim (de Dario Fo), Casa Zoikăi (de Mihail Bulgakov), Don Perimplin şi Belisa (de Federico Garcia Lorca), Hamlet in love (de Cristi Iancu), O Noapte furtunoasă, D’ale Carnavalului (de Caragiale), Cetăţeanul de Onoare (de Siposhegyi Peter), Vasa Jeleznova, Azilul de Noapte (de Maxim Gorki), Din viaţa insectelor (de Fraţii Čapek), Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri (de Lukas Bärfuss), Audiţia (de Alexandra Galin), Un simplu joc fără urmări (de Jean Dell & Gérald Sibleyras), Trei surori, Preţul iubirii (de Cehov), Cum a explodat David (de Lisa Beth Kovetz), Adulter cu… suspans (de John Chapman & Dave Freeman), Plastilina (de Vasili Sigariev) Gaiţele (de Al. Kiriţescu), And Björk. Of Course… adică Şi Björk, desigur (de Thorvaldur Thorsteinsson), Regina fumuseţii din Leenane (de Martin McDonagh), Frumos (de Jon Fosse), Furtuna (de Shakespeare), Zidul (de Theo Herghelegiu), Tache, Inake şi Kadâr (de V. I. Popa), True West, adică Adevăratul Vest (de Sam Shepard).Micul Templu tipografiat la superlativ, sub egida conducerii Primăriei Ploieşti (careul de aşi Andrei Liviu Volosevici – primar, Nicoleta Cătălina Bozianu şi Cristian Dumitru – viceprimari, şi Maria Magdalena Mazalu – secretar), reprezintă traseul artistic, de calibru european, pe care, în 1999, regretatul om de teatru, secretar al TTC şi istoric al acestuia, Sebastian Nistor în schiţa astfel: „Teatrul «Toma Caragiu» Ploieşti e robust prin platforma şi prestanţa sa culturală, e ferm în opţiuni şi deschis la tot ceea ce înseamnă noutate, e mereu tânăr prin talentele pe care se bizuie şi matur prin zestrea de spiritualitate şi măiestrie stocată în ani şi ani de muncă, fundamentată pe mari evenimente artistice rămase tezaur în memoria publicului”! …Thomas Mann pare să fie contrazis!!! Serghie Bucur
Resurse
Ora exactă
Ulti Clocks content
Curs valutar
Cititori online
Avem 50 vizitatori online
Vizitatori
 | Astazi | 176 |
 | Ieri | 574 |
 | Saptamana aceasta | 2503 |
 | Luna aceasta | 9039 |
 | Total | 1094339 |
)
Am în faţă o tipăritură excepţională prin expresie şi conţinut: Albumul în alb şi negru, intitulat UN DESTIN, O POVESTE – apărut sub semnătura ireproşabilului manager şi devotat actor al Teatrului Toma Caragiu din Ploieşti, distinsul actor, regizor, scenarist şi estet Lucian Sabados! Cu un profil renascentist al marelui Actor, pe prima copertă, luminat precum Luna, de către soarele nemuririi, cu un portret parcă din C-aşa-i în tenis ori dintr-un Tarttufe prin excelenţă caragioian, Albumul scris de dl Lucian Sabados întrupează, în durata celor şase decenii de existenţă şi activitate teatrală, istorii privitoare la recenţii 10 ani parcurşi de această ilustră cetate a Thaliei, între butaforiile scenei, de imperialii săi actori, între 1999 şi 2009. Într-o Scrisoare deschisă sui generis, către Toma Caragiu, discipolul semnatar al ei, mereu tânărul Lucian Sabados imploră Înaltul Spirit să ia act că „Ne este tare dor de Dumneavoastră”. (…) „Dar ne mai este dor şi de colegii de seamă ai Domniei Voastre, din perioada în care aţi păstorit cu atâta dăruire, talent şi diplomaţie Teatrul Urbei, pe care aţi iubit-o şi considerat-o a Dumneavoastră”. Pateticul strigăt sabadosian este motivat de cultul pentru Maestrul său Unic în scena dramaturgiei româneşti, căruia cu neostoită emoţie îi aşează la picioare giganţi „colegi de scenă” ai Acestuia, precum „Marcel Anghelescu, Corneliu Revent, Emil Mandric (…), Harry Eliad, Ioan Dan Nicolescu ori – n. b.Ce privilegiu! – subsemnatul (…)”!
Deceniul al 6-lea, 1999-2009 percutează, asemenea unui trasor în broderia focului de artificii, impresionant; strălucitor şi melancolic. Pe canavaua uneia dintre răscolitoarele fraze din Muntele Vrăjit, al lui Thomas Mann: «Timpul, da, acest joc periculos cu eternitatea… Mergem mereu, dar cât e de când mergem? Cât de departe? Şi ce se află apoi? Nimic nu ne schimbă pasul». Dacă lăsăm la o parte coperţile, în cele 66 de pagini, atenţie, ne-numerotate – ceea ce îi sporeşte misterul şi-i dă Albumului un plus de personalitate – avem, cu forţa viziunii panoramice, desfăşurarea acelui DESTIN şi a acelei POVEŞTI anunţate în generic, pe fundalul epocii străbătute de „FAMILIA TEATRULUI TOMA CARAGIU PLOIEŞTI”, cum cu emoţie citim în penultima pagină a luxoasei tipărituri, Familie pe care suntem nevoiţi – de economia spaţiului tipografic – să o rezumăm astfel: Drama – cu 36 de membri; Dramă Sunet Lumină – 3; Mânuitori Decor – 7; Recuziteri – 2; Costumieri Perucherie – 2; Secretariat Literar şi Relaţii Publice – 3; Producţie – 1; Croitorie Femei – 4; Croitorie Bărbaţi – 3; Tapiţerie – 2; Tâmplărie – 4; Juridic – 1; Achiziţii Publice – 2; Financiar Contabilitate Casierie – 6; Resurse Umane – 4; Organizare – 5; Administrativ – 14; Transport – 3. La timona TTC – 3 personalităţi: Lucian Sabados, director general, Adriana Elena Codescu – director adjunct şi Gabriela Alexe – şef contabil. Suntem puşi în gardă, mai departe, asupra faptului că „Referinţele la activitatea de spectacole a colegilor de la secţiile REVISTĂ şi PĂPUŞI, aşa cum se cuvine, vor fi cuprinse în propriile monografii ce vor puncta aniversările lor. Aşa înţelegem să respectăm caracterul distinct şi identitatea artistică a fiecăruia dintre cele două colective artistice. Pentru că, o tutelă administrativă unică nu trebuie să anuleze caracterul artistic deosebit al celor două genuri de spectacol; REVISTA MAJESTIC şi TEATRUL DE PĂPUŞI CIUFULICI (subl. S.B.)” Ilustrat cu secvenţe foto din repertoriul interpretat de minunaţii actori şi minunatele actriţe ale acestui Teatru Etalon, Albumul abundă în mărturii vizualizate din piese precum Bătrâna doamnă şi Fluturele (de acad. Nicolae Breban), Nebunul şi Călugăriţa (de Stanislaw Ignaczy Witkiewicz), Cafeaua domnului Ministru (de Horia Gârbea), Conversaţie după înmormântare (de Yasmina Reza), N-avem bani, nu plătim (de Dario Fo), Casa Zoikăi (de Mihail Bulgakov), Don Perimplin şi Belisa (de Federico Garcia Lorca), Hamlet in love (de Cristi Iancu), O Noapte furtunoasă, D’ale Carnavalului (de Caragiale), Cetăţeanul de Onoare (de Siposhegyi Peter), Vasa Jeleznova, Azilul de Noapte (de Maxim Gorki), Din viaţa insectelor (de Fraţii Čapek), Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri (de Lukas Bärfuss), Audiţia (de Alexandra Galin), Un simplu joc fără urmări (de Jean Dell & Gérald Sibleyras), Trei surori, Preţul iubirii (de Cehov), Cum a explodat David (de Lisa Beth Kovetz), Adulter cu… suspans (de John Chapman & Dave Freeman), Plastilina (de Vasili Sigariev) Gaiţele (de Al. Kiriţescu), And Björk. Of Course… adică Şi Björk, desigur (de Thorvaldur Thorsteinsson), Regina fumuseţii din Leenane (de Martin McDonagh), Frumos (de Jon Fosse), Furtuna (de Shakespeare), Zidul (de Theo Herghelegiu), Tache, Inake şi Kadâr (de V. I. Popa), True West, adică Adevăratul Vest (de Sam Shepard).Micul Templu tipografiat la superlativ, sub egida conducerii Primăriei Ploieşti (careul de aşi Andrei Liviu Volosevici – primar, Nicoleta Cătălina Bozianu şi Cristian Dumitru – viceprimari, şi Maria Magdalena Mazalu – secretar), reprezintă traseul artistic, de calibru european, pe care, în 1999, regretatul om de teatru, secretar al TTC şi istoric al acestuia, Sebastian Nistor în schiţa astfel: „Teatrul «Toma Caragiu» Ploieşti e robust prin platforma şi prestanţa sa culturală, e ferm în opţiuni şi deschis la tot ceea ce înseamnă noutate, e mereu tânăr prin talentele pe care se bizuie şi matur prin zestrea de spiritualitate şi măiestrie stocată în ani şi ani de muncă, fundamentată pe mari evenimente artistice rămase tezaur în memoria publicului”! …Thomas Mann pare să fie contrazis!!! Serghie Bucur
