Incandescenţă şi Melancolie – acestea sunt, în opinia noastră, trăsăturile Expoziţiei familiei Ionescu, din Periş, al cărei cap de afiş este Doamna Florica Ionescu – exuberanta peisagistă aparţinând de Filiala Prahova a UAP-ului, însoţită de minunaţii săi copii, Alexandru şi Rodica-Teodora. Vernisată marţi, 2 noiembrie 2009, expoziţia Trio Ionescu întruneşte uleiurile semnate Florica Ionescu, acuarelele semnate Alexandru Ionescu şi grafica semnată Rodica-Teodora Ionescu. Un fericit triolet pictural, rarissim prilej în viaţa plastică a oraşului de pe Dâmbu, în atmosfera brutal şi mincinos politizată de propaganda electorală pro şi anti-prezidenţială, şi virusată de isteria anti-gripală A/H1N1! Mocirla politicianistă este sfidată cu demnitate şi de artiştii noştri plastici. Expoziţia Trio Ionescu este excepţia care confirmă regula. Întâlnită pe la 6 ore ale serii de joi, 5 noiembrie, între picturile sale (29), doamna Florica Ionescu arăta puţin ostenită, paloarea creaţiei îi aruncase pe faţă o uşoară umbră de istov. Revederea a înviorat-o brusc. Ne-am oprit, atâta cât să nu apăs pedala stresării, în faţa Castanilor de pe Bulevard – iubirea veche a ploieştenilor, care a inspirat lui Ion Cr. Danielescu romanticul tangou „De ce nu vii / Când castanii înfloresc / De ce nu vii / Ca să să-ţi spun că te iubesc!”, o construcţie de un cromatism elegiac, esenian, în faţa Apusului de soare – secvenţială juxtapunere a naturii cu un colţ din proza lui Hogaş, adăstând, cu Pisicuţa (iapa) lui, sub vreo stâncă, în munţii Neamţului (crepuscul cu precedent într-o pictură identică, pe care o păstrez în Biblioteca mea, venerând semnătura şi persoana: Florica Ionescu), în faţa Văii Perişului şi a Lacului Periş – două „ferestre” spre peisajul localităţii natale a doamnei artiste, în fine, în faţa Mănăstirii din Tekir-Ghiol, grandioasă şi în acelaşi timp esenţială viziune a străvechiului locaş de cult, ale cărui ziduri vor fi văzut şi auzit epocile în grabnica şi înspăimântata lor curgere odată cu valurile de seminţii ale Dobrogei…!
Pictură în sensul complet şi complex al definiţiei, arta coloristică a doamnei Florica Ionescu configurează şi certifică o măiestrie certă, vocaţia pentru atmosferă şi dorinţă de viaţă dincolo de artificiile cotidianului, de falsurile şi cumplitele lui amăgiri. Nuanţele se lasă în voia penelului mânuit cu extravaganţă şi duioşie, de insolita pictoriţă! Caldul şi recele se combină într-o „scriere” pe care tuburile, asemenea claviaturii unui pian sau a unei orgi, le încredinţează sufletului artistei noastre, precum capelmaistrul dă glas Ceaconnei sau Fugii de Bach! Din Natură, subiectul ales de privirea selectivă şi constructoare a artistei trece pe pânză sau pe carton, în structuri hiperbolice, de sinteză, ca supremă formă a Artei! Aşa cum domnia sa a izbutit, cu o eleganţă uimitoare, să mă convingă în Biserica din Periş, în Naturile statice cu flori şi fructe şi cărţi şi ibrice şi cărţi de joc etc., în Pasăre şi fructe, în Podul (expresia recognoscibilă a eternului colţ de lume de la ţară), în Iarna 2008 (un peisaj policrom surprins pe durata grăbitei sosiri a înserării, în grava tristeţe ce ne-o inoculează îndelunga noapte geroasă). Distinsa artistă plastică rămâne la aceeaşi înălţime şi în privinţa picturii nonfigurative, pe care, ca un moment de relaxare şi evadare din concreteţea naturii terestre, o practică fără prejudecăţi, sigură pe câteva mijloace de expresivă ilustrare a Naturii din gândirea domniei sale! Cu ecouri din cubismul atât de înnoitor odinioară, această pictură provoacă spiritul de analiză şi mecanica logicii, într-un acord secret cu Pictura doamnei Florica Ionescu ascunde truda fixării desenului pe suport, iar desenul fructifică şi ne oferă nouă fecunda armonie a culorilor, în arhipelaguri pastelate când grav, când acut, pe liniatura unei arii de Verdi, căreia vocea unică a lui Pavarotti îi insuflă profunzimea şi majestatea!Acuarele junelui Alexandru Ionescu, toate (vreo 8) nişte Case româneşti din poveştile lui Sadoveanu (Fraţii Jderi) sau Rebreanu (Ion) sau Cezar Petrescu (Intunecare), superb schiţate, sunt proba unui colorist bine înţeles cu desenatorul, de unde putem deduce că aşchia nu a sărit departe de trunchi! Domnişoara Rodica Teodora, mezina familiei de artişti plastici Ionescu, dacă ţinem cont de puţinele lucrări de grafică pe care le semnează, arată în schimb inventivitatea şi fragila alcătuire, prin semne, linii şi simboluri, a unor mici şi enigmatice dar posibile universuri! Serghie Bucur
NR. 3922
1 - 7 FEBRUARIE 2012
Resurse
Ora exactă
Ulti Clocks content
Curs valutar
Cititori online
Avem 70 vizitatori online
Vizitatori
 | Astazi | 116 |
 | Ieri | 1050 |
 | Saptamana aceasta | 2184 |
 | Luna aceasta | 6617 |
 | Total | 1040139 |
