Apariţia culegerilor de poezie în cultura locală este, după 1990, un fenomen editorial uneori remarcabil. După ştiinţa noastră, Victor Sterom este poate singurul antologator, pe meleagurile noastre, care a intrat în istoria acestui gen cu trei reuşite tipografice, între coperţile cărora au rămas versuri ale multor poeţi din Prahova şi din afara ei, care au aderat la faimosul Grup de la Ploieşti, din 1991 încoace: Bucureşti, Braşov şi Dâmboviţa. Spiritul de iniţiativă şi curajul pornirii unor asemenea proiecte este viu şi va continua să anime firile dornice de performanţe editoriale, pândiţi însă – indiscutabil –, de riscuri greu de dezamorsat. Pentru că aşa stau lucrurile cu REMEMBER POETIC, culegerea de poezie prahoveană contemporană, apărută la editura TIPO-MAN în 2008. Cartea are 175 de pagini şi poartă girul maestrului Geo Olteanu, personalitate a literaturii umoristice şi lirice, ajutat de poetul Gheorghe Râmboi-Bursucani.
Oportunitatea acestui op liric o certifică d-na prof. univ. dr. Mihaela Cojocaru, în prefaţa volumului, intitulată Oglinzile poeziei prahovene, ex abrupto: «O antologie de poezie are şansa uneori de a marca discontinuităţi ori acumulări semnificative în evoluţia unui proces literar. Adesea, ea adună o sumă de creaţii ce consemnează despărţirea de o tradiţie, resimţită ca „sufocantă” de către noua generaţie de creatori, şi anunţă contemporanilor noi direcţii estetice. Despre cei 40 de autori adunaţi în acest Remember Poetic nu sunt nici un fel de informaţii (în ceea ce priveşte vârsta, pregătirea intelectuală ori experienţa literară anterioară). Iniţiatorii selecţiei de texte au dorit, probabil, să ofere o panoramă a poeziei prahovene din ultima decadă, autorilor dându-li-se libertatea de a-şi selecta poemele ce reprezintă personalitatea lor lirică. La finalul lecturii celor peste 164 de poeme, cititorul descoperă identitatea estetică şi universul ficţional al poeziei prahovene la începutul acestui mileniu».Complexitatea alcătuirii acestei Antologii a generat, prin natura aspră, adesea sfâşiată de neînţelegeri în privinţa alcătuirii ei, câteva minusuri care au afectat efortul oricum generos şi salutar al îngrijitorilor cărţii. Avem totuşi proba unui travaliu editorial notabil, fiind recunoscători d-lor Olteanu & Bursucani pentru strădania de a ridica Poezia prahoveană, la puterea 40 !!! Cunosc în parte avatarurile prin care acest volum a fost nevoit să treacă, de la strângerea textelor, finanţarea cărţii şi sistematizarea ei, după criterii proprii îngrijitorilor şi de aceea mă împac cu forma în care ea a apărut. O (meritată) reeditare a ei, într-o şi mai completă formulă, va însemna pasul mai sus făcut, dând cititorilor şi bibliotecilor o lucrare oricând oportună criticilor şi cititorilor Poeziei. Să cităm, în spiritul observaţiei de mai sus, din Nota asupra ediţiei cu care Remember Poetic se încheie sub semnătura maestrului Geo Olteanu: „(…) Cartea nu este o antologie în sensul consacrat al termenului întrucât alegerea poeziilor a fost făcută de autori, fără a li se impune criterii tematice, stilistice şi axiologice, recomandându-le să propună numai poezii dintre cele mai bune publicate în volume sau reviste şi care să îi reprezinte. (…) În carte nu am dat informaţii privind vârsta autorilor, profesia de bază, situaţia familială, activitatea publicistică, volumele editate etc, întrucât asemenea informaţii sunt de domeniul istoriei literaturii şi nu aveam posibilităţi să strângem toate datele într-un scurt timp. (…) Vârsta autorilor este de la 20 la 80 de ani. Dintre scriitorii de poezie cuprinşi în culegere opt sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România (…) cinci nu au fost cuprinşi în carte din varii motive (doi poeţi nu au dorit să fie cuprinşi în carte).” Dacă am zăbovi asupra rosturilor Poeziei, cu atât mai (ne)folositoare într-o lume în necurmată sălbăticire, ca aceea ce ne înconjoară, e momentul să ne aplecăm – deasupra copertei a IV-a – peste două aprecieri critice ale unor mari poeţi şi gânditori. Mallarmé: „Versurile nu se fac deloc cu idei. Se fac cu cuvinte”. Călinescu: „Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând, ca nebunii, gestul comunicării, fără să comunice în fond nimic, decât nevoia fundamentală de a prinde sensul lumii” !
Serghie Bucur
