Home 
Cultură Remember Vasile Cârlova (1809-1831) - 200 de ani de la naşterea sa
Miercuri, 21 Octombrie 2009
Vasile Cârlova s-a născut la Buzău, în 1809, ca fiu al ispravnicului Ioniţă Cârlova şi al Sevastiţei n. Lăcusteanu. Învaţă la Târgovişte cu dascălul Rafail şi la şcoala lui Ioan Mitilineu.De timpuriu a învăţat greceşte şi franţuzeşte.A debutat în 1830 în "Curierul românesc", ceea ce a însemnat consacrarea literară.În 1830, intră în rândurile oştirii, fiind primit cu gradul de sublocotenent. Un an mai târziu, în 1831, Cârlova se stinge din viaţă la Craiova.* * *Moartea lui Vasile Cârlova a impresionat profund pe contemporani. În elegia pe care i-a dedicat-o, I.H. Rădulescu, care-l preţuia foarte mult, îl numeşte "stea care răsare chiar într-al său apus".De la Cârlova ne-au rămas cinci poezii, dintre care trei: "Ruinele Târgoviştei", "Păstorul întristat" şi "Înserarea" au apărut în timpul vieţii, în "Curierul românesc" (1830), iar două: "Rugăciune" şi "Marşul (Oştirii române) postum în aceeaşi revistă.
Astfel, prin "Păstorul întristat", el introduce pentru întâia oară în lirica română elementul pastoral, pus în circulaţie europeană de Gessner.În cadrul poeziei române de la începutul secolului al XlX-lea, poezia "Păstorul întristat" se remarcă prin suavitatea sentimentului erotic.În "Înserarea", natura este descrisă prin prisma stărilor sufleteşti ale poetului.Preferinţa autorului de a se aşeza "cu jale, pe muchea cea mai înaltă" spre a ţine "petrecerea singurătăţii" este, cum a arătat G. Călinescu, de esenţă "fundamental romantică şi lamartiniană".Cârlova reia, în versuri de o factură şi de o muzicalitate superioară, şi motivul nefericirii, provocate de absenţa fiinţei iubite (cântat întâia oară în "Păstorul întristat")."Rugăciune" şi "Marşul (Oştirii române)" sunt două poezii de inspiraţie patriotică.Cea mai cunoscută poezie a lui Cârlova, sinteză a inspiraţiei şi artei sale, care reflectă în acelaşi timp şi viziunea social-filozofică a autorului, este "Ruinele Târgoviştei", al cărei titlu şi conţinut ne amintesc de anii pe care poetul i-a petrecut în fosta capitală a ţării.Cârlova este întâiul poet român care introduce elemente de meditaţie filozofică. El se opreşte asupra trecerii ireversibile a timpului, folosind metafore ca "aripile vremii" şi "negura uitării". Odată cu timpul, observă Cârlova trece şi omul, trec şi faptele lui."Ruinele Târgoviştei" este cea mai frumoasă poezie a lui Cârlova şi cea mai valoroasă poezie din literatura română, scrisă până la acea dată. Redăm primele patru versuri: "O, ziduri întristate! O, monument slăvit! / În ce mărime-naltă şi voi aţi strălucit, / Pe când un soare dulce şi mult mai fericit / Îşi revărsa lumina pe acest pământ robit!" Creaţia poetică a lui Cârlova conţine elemente preromantice (în "Ruinele Târgoviştei"), dar şi romantice (în "Înserarea"); folosirea antitezei trecut-prezent sau amestecul de specii literare (odă, elegie, meditaţie) sunt procedee care întăresc caracterul romantic al poeziei lui Cârlova.Călin Catargiu
