Reportaj literar : UN REGĂŢEAN LA BRAŞOV

Relaţia culturală cu Braşovul o datorez legăturilor cu scriitorul Ioan Suciu, cât şi prezenţei reale a lui Victor Sterom, în viaţa filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România. E de notorietate faptul că izbutim să fim laolaltă, fie în urbea lui Hans Beakner, în Biblioteca Bariţiu sau la Salonul Darie Magheru, fie în Regat, la Câmpina, în Casa de Cultură Geo Bogza ori Casa Tineretului, precum şi la Biblioteca judeţeană Prahova, Nicolae Iorga. Trecem munţii, scriind o altfel de istorie!

Spiritul porţilor de miază-zi

Carpaţii noştri meridionali or mai purta sau nu, aurul întrevăzut de Eminescu, dar cu siguranţă fascinează prin frumuseţea pe care lumina zilei o descoperă privirilor. De la fereastra microbuzului, grigoresciana Câmpină, simion-stolnicul Comarnic, fertila natură a Breazei pe nedrept dispărutului scriitor, Radu Felix, cu pădurea Parc şi freamătul palatului domnitorului Bibescu, însoţit de Grigore Alexandrescu, secretarul său particular, alcătuiesc enciclopedica panoramă a Văii Prahovei, aureolată de înălţimile argintii care urcă dincolo de Cota 1400, spre Crucea de pe vârful Omu… Dansul pe partitura serpentinelor, trece prin Rapsodia Română, ce răzbate din vila lui George Enescu, de la Luminiş (Cumpătu) şi, salutat de umbra lui Cezar Petrescu, melancolică în pridvorul casei sale din Buşteni, mă lasă zălog fantomelor vameşilor de la Predealul austro-ungar… Ritmurile Bărbuncului, cu pocnetele palmelor în carâmbii cizmelor şi salturile sacadate ale junilor în iţari, ilice şi clopuri, prelungesc „bătuta” fişorilor cu chimire scânteietoare. Mai încolo puţin, ceardaşurile şi polcile sunt la ele acasă. Timişul de Sus, Timişul de Jos (locuri preferate de Nae Ionescu, Mihail Sebastian şi Pompiliu Constantinescu), desfac lacătele porţilor Braşovului 2009, mereu cu privirile întoarse către sutele de căruţe cu coviltire, încărcate cu felurite mărfuri, printre care boierul Neacşu încă mai umblă cu catastifele lui, de pe la 1521… Dârstele – aşezarea de odinioară a piuarilor făcători de postavuri din lâna ţurcanelor hălăduind prin munţi şi la câmpie, cu turlele bisericilor catolice sau protestante, dau onorul. Prin miile de ferestre oblonite, edificiile Cetăţii Braşovului, dominate de stânca Bisericii Negre, pun tricolorul românesc pe Tâmpa, să decreteze fluturând: „Braşov! Ardeal! România!!!”

Feţe ale aceleiaşi Culturi

Salonul Darie Magheru este reduta literară şi artistică a Braşovului, cu sediul său în suburbia Dârste, pe strada Morii, 39. Este „frate” cu Cenaclul Lucian Blaga la Sinaia, cu Biblioteca Istrati, cu Cercul literar Geo Bogza şi Salonul Boema, de la Câmpina, cu Ateneul Paul Constantinescu şi Biblioteca Nicolae Iorga din Ploieşti – traseu spiritual, parcurs periodic, de scriitori şi publicişti cu autoritate în literatura şi critica autohtone. Oaspeţi ai Salonului dârstean, de după 2000, cu cărţi ale lor, cu reviste de cultură, dar şi cu articole în Gazeta de Transilvania şi în ASTRA: Aurelia Rânjea, Constanţa Mezdrea, Geo Olteanu, Emanoil Toma, Nicolae Dorel Trifu, Victor Sterom, Ion Vintilă Fintiş. Vineri, 28 Gustar 2009, în Casa memorială – Salonul Darie Magheru, gazde: Doamna Olga Lascu, sora scriitorului actor (coleg de scenă cu Toma Caragiu!), criticul literar profesor Stelian Răducanu, poetele Magda Simionescu, Maria Onacă şi Rodica Ghinea, prof. Liviu Dârjan (născut în 25 mai 1939, la Cocorăştii Caplii, absolvent al liceului câmpinean N. Grigorescu, director de Şcoală, profesor de Matematică şi Economie), jurist George Echim şi junele poet Vlad Anghelache – toţi gravitând în jurul Doamnei Olga Lascu şi al lui Ioan Suciu, secretarul şi animatorul Salonului, ca parte din arborele spiritual Darie Magheru.

Ambasadoare peste Carpaţi

Veritabile mesagere ale artelor şi literaturii Văii Prahovei, în desele schimburi de idei şi valori cu Braşovul cultural, graţie Salonului Darie Magheru, al cărui fundament este turnat din energia inepuizabilului Ioan Suciu şi hrănit cu elocinţa risipitoarei Olga Lascu, Informaţia Prahovei promovează de ani la rând, prin pagina ei de Cultură, paralel cu Revista Nouă, valorile creatorilor de frumos din ambele zone. Ioan Suciu a fost publicat, în 2008, cu poeme de Revista Nouă, iar Informaţia Prahovei i-a tipărit o cronică a Poeziei din volumele premiate de Uniunea Scriitorilor în 2006: Privire spre timp, respectiv Ştiinţele suave. Aceeaşi Informaţia aducea la Salonul-gazdă, pe 28 Gustar, o pagină despre climatul literar între Braşov şi Floreşti-Prahova.

Atmosferă confraternă

Poetul Ioan Suciu prezidează, alături de Doamna Olga Lascu, reuniunea. Nu ştiu de unde scoate el o pagină de versuri ale subsemnatului, publicate în ASTRA (veche), de Mona Mamulea, pe care Ioan – elev la Actorie, al lui Darie Magheru! – o citeşte cu intonaţiile cantabile ritmate… Apoi citesc Rodica Ghinea (din Petale de Lumină), Magda Simionescu (recită din memorie, dintr-o carte în lucru) şi Maria Onacă (din E viaţa…?!?). Intră pe scenă domnul avocat George Echim (cu un eseu în apărarea lui Eminescu), dl Corneliu Păunescu, alias Scypio Africanul (cu epigrame), dl Stelian Răducanu (cu amintiri despre pasionatele şedinţe ale Grupului de la Ploieşti) şi tânărul poet Vlad Anghelache (debutant cu succes). Ioan Suciu ne prezintă volumul Vise cu Aripi – o Antologie salonardă editată „Cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la naşterea şi 25 de ani de la trecerea în eternitate a lui Darie Magheru”.Volumul se încheie cu poemul „Aducere aminte”, semnat de Horaţiu Moldoveanu, fiul scriitorului-actor [(…) Şi va fi cântecul, poate, / despre-un Crişan, despre-un Horia, / şi despre mulţi voievozi români / ce şi-au uitat trupu-n pământ, / după înfrângeri şi izbânzi / (…)]

Scriitori din Regat…

…Premiaţi de către filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor din România, pentru cărţi ale lor valoroase, în juriu aflându-se şi concitadinul nostru, Victor Sterom: în septembrie 2005, Octavian Onea, pentru piesa de (debut în) teatru, TITUS şi Carmen Denisa Manuela Mihai, pentru volumul de proză scurtă UITE O FRUNZĂ!; în 29 septembrie 2006, Christian Crăciun, pentru eseurile lui, sub titlul INTRAREA ÎN LABIRINT.Când Badea Cârţan trecea Carpaţii, să coboare – împovărat cu desagii plini de cărţi – spre Roma, şi punea într-un săculeţ pământ de sub Columna lui Traian, iar Liviu Rebreanu traversa „graniţa” în Regat, spre a placa literatura naţională şi universală, cu Ion, cu Pădurea spânzuraţilor, cu Crăişorul munţilor, cu Adam şi Eva şi cu Gorila, începuse deja epoca împreunării culturilor Transilvaniei cu ale Munteniei, într-una singură: românească. Urmaşi ai lor, precum cei de faţă, îi continuă cu talent şi profesionalism, sub acelaşi cer! Serghie Bucur