• Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Cultură Cronica de artă plastică: CAMELIA BALAMACE
 

Cronica de artă plastică: CAMELIA BALAMACE

Email Imprimare PDF
O apariţie de bun augur pe simezele Galeriei de Artă din Ploieşti, pe care cronicarul o consemnează cu interes şi plăcere, a fost expoziţia de pictură şi grafică a artistei plastice Camelia Balamace, vernisată pe 16 septembrie a.c., în prezenţa publicului avizat – majoritar membri ai Filialei Prahova a Uniunii Artiştilor Plastici din România, a cărei membră este distinsa semnatară a acestui eveniment remarcabil. Un debut reverberant, în viaţa plasticienilor autohtoni, în substanţa căruia bucuria noastră şi-a găsit rezonanţa, pornind mai întâi de la descoperirea unei plasticiene autentice, cu personalitate, în al doilea rând, aflând certitudinea pe care lucrările expuse ne-a confirmat-o în cele câteva uleiuri şi suita de portrete în creion.

Absolventă a institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, promoţia 2002, studentă a maestrului Teodor Moraru, Camelia Balamace aduce, prin ciclul  Armoniilor (serie de 6 pânze uriaşe), o viziune proprie a figurativului dominat de filozofie.

Regulile construcţiei antamează geometricul şi sublimează simetrii incalculabile, pe structuri ale desenului ca principiu fundamental al edificiului plastic. Grupate în această cascadă de ritmuri, în consistenţa cărora întâlnim osmoze resuscitând inefabilul conţinut de real, Armoniile – I, II, III, IV, V şi VI – sugerează pasaje şi epoci din feerica Un american la Paris, super-occidentala compoziţie muzicală şi euritmică a lui Gershwin. Chiar din Armonie suplă, tăcerea cosmică  înfăşoară zgârie-norii Manhattan-ului şi se insinuează în respiraţia şi paşii yankeului uluit de clasicismul edilitar franţuzesc şi deprinde virtuozităţile acutelor clarinetului, în spirala sonoră cu care simfonia începe. Asimilarea atentă şi originală a schemelor lui Braque, însufleţirea lor prin contopirea în dansul interior al simbolurilor încastrate în forme coloristice – desant mut în lumea cel mult bănuită, a reprezentărilor enigmatice, relevă factura imagisticii apte să invite privitorul la reflecţie novatoare. Lumi fantastice, în apropierea cărora habar n-avem că putem exista, descind din aceste premeditate (premonitive?) compoziţii aparent tehniciste, dar care ascund o candoare, e adevărat, rece, distantă, cu refracţie rebelă… Ca şi cum dinaintea ochilor ni se proiectează de la sine borealul multiplicat de prismele intercalate între noi şi el. Iluzoria senzaţie de preluare a unor sensuri deja consacrate în elaborarea acestui tip de pictură, ar fi reculul supra-saturaţiei de care retina, după jumătate de secol de promovare a artelor figurative, se simte plină, se rezumă doar atâta. Camelia Balamace manevrează secretele ineditului, în timp ce elaborează. Spre a sublinia performantul său talent, să ne aducem aminte de mereu proaspăta teoremă a lui Camil Petrescu, conform căreia, prin translare la personala Cameliei Balamace, artista noastră vede idei!!!

 O candoare excepţională şi vie ne-a făcut să vibrăm în faţa portretelor, pe care Camelia Balamace a pus-o în pagină, odată cu desenul propriu-zis. Acurateţea şi profunzimea caracterologică, arderile interioare şi sinceritatea trăirii clipei alcătuiesc rigoarea plastică, acel belcanto în care creionul, asemenea unui suav balerin, regenerează notele de pe portativ cu graţia înnăscută şi farmecul exuberanţei solistice. Chipurile de copii le-am simţit prin muzicalitatea diafană a ecourilor din Labiş, ca şi din Esenin, dar mai ales din pădurile de argint ale Eminescului nostru primordial! „Băiat fiind, păduri cutreieram…” – sinonimie cu măsurile clarineţilor din Rapsodia Română, a galacticului Enescu. Ce altceva îşi poate dori mai mult  plasticiana Camelia Balamace, la prima apariţie în faţa publicului ploieştean, cu deplină izbândă!?!

Autoportretul domniei sale, într-o creionare filigranată patetic, te priveşte şi respiră precum artista, în clipa de elevată nobleţe, priveşte melancolic printr-un peisaj de Nicolae Grigorescu, pe orizontul căruia Marin Cazacu interpretează Passcaglia după Haendel, însufleţind violoncelul cu puteri magice, dionisiace, Bun venit la Curtea lui Apollo, Camelia Balamace!  

 Serghie Bucur

 

NR. 3935

16 - 22 MAI  2012

Sigla Petrolul

Ora exactă

Ulti Clocks content

Curs valutar

Vremea în Prahova

Cititori online

Avem 28 vizitatori online

Vizitatori

mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAstazi167
mod_vvisit_counterIeri574
mod_vvisit_counterSaptamana aceasta2494
mod_vvisit_counterLuna aceasta9030
mod_vvisit_counterTotal1094330