Marţi, 22  noiembrie 2011. Ideea unei călătorii la Câmpina e pusă în lucrare  de Costel Tudorache. M-am alăturat domniei sale, alături de colegii Nelu Stan şi Niculae Stanciu. Atmosfera din luxoasa limuzină a epigramistului ploieştean e una sarcastic-ironică, datorată artei excepţionale care l-a plasat pe Titi Tudorache în rândul maeştrilor lumii lui Ridendo Dicere Vero.  Evadarea în oraşul lui Hasdeu-Istrati-Grigorescu, ne-a lăsat slobozi să refacem pentru câteva ceasuri de vorbă, un traseu cultural sui-generis. Ţintele grupului nostru au regenerat spiritele. Atinse din plin. În miezul fiecăreia.

• Boema de Nord

• Lacul duhurilor triste

• Diamante româneşti

Martha Bibescu – viaţa ei la Posada, opera scrisă aici, evenimentele mondene şi istorice petrecute în castelul de aici, de inspiraţie jules-verneană, şoferul lui Valentin Bibescu, cumnat de soră al lui Nelu Stan, spectacolele artistice prezentate prin Italia şi Franţa, de cele două ansambluri ale Ploieştiului, „Prahova” şi „Chindia”; succesul monstru al lui Nelu Stan, în Sicilia, cu „Of, inimoară !”, cântat şi în limba lui Toto Cotugno, după care o voce din public a strigat într-o românească incandescentă: „Măi Nelule, bravo, mă !”, vocea fiind a marelui   actor Cristea Avram – elevul preferat al lui Ion Finteşetanu, bărbatul epocal pentru Marina Vlady, coleg de studii universitare cu acelaşi Nelu Stan ! Profesorii lor de pe atunci: Sandina Stan, Sorana Coroamă, marele George Vraca, admirându-l pe Nelu Stan în Răzvan şi Vidra, autograful primit de dânsul, de la diva Virginia Zeani, aventura lui Cristea Avram cu sora... Marinei Vlady, Mircea Albulescu – secretarul de partid la IATC, care l-a respins pe „transfugul” june-prim Cristea Avram, din distribuţia unui film conceput de Dan Piţa, în fine, un colosal Dumitru Furdui, într-un recital poetic Maiakovski, la Teatrul Olympia din Paris... Curată şi emoţionantă paradă a câtorva diamante ale Culturii româneşti din aproape tot secolul XX ! Dat înapoi, cu nostalgie dar şi cu mândria izbânzii trăite la maximum, timpul este regăsit în întâmplări autentice, precum arestarea lui Maiakovski, de către agenţi ai Ohranei, pentru pătimaşele lui apariţii în public şi scoaterea  lui din închisoare, de către Lenin însuşi, cu preţul dării acestora afară din sistemul torţionar de-atunci. Ce spusese la un moment dat poetul proletariatului rus ? „Aş vrea o şedinţă / În care ordinea de zi / Să fie: Cum să stârpim / Orice şedinţă !” Printre gustări şi cupe cu vin, anii se duc şi se-ntorc şi se lasă văzuţi înlăuntrul lor magnific. Studenţi la Teatru, Nelu Stan era la clasa Ion Finteşetanu, iar Florin Piersic, la a lui Mony Ghelerther. Nelu şi-l aminteşte – ca şi cum ar fi fost printre noi – pe Ion Popa, consacrat specialist în slava veche, pe Tudor Gheorghe – trubadurul la începutul drumului său prin genul muzical baladesc. Ca ieri, parcă, gazetarul şi muzicianul Ştefan Dimitriu – romancierul de azi, care, împreună cu Doina Ciurea a publicat volumul de versuri „Argotice”, maestrul prozator compunând şlagărul de mai tîrziu, intitulat Clepsidra...!

• Epilog cu Crai singuratici

Chelneriţa se impacientase, pesemne, văzându-ne porniţi pe taclale... Dar ce taclale ! O altă serie de istorisiri din vremurile când un domn sau elev se ridicau de pe banchetă, în tren, în tramvai sau autobuz, şi ofereau locul unei doamne sau unei bătrâne, când încă se rostea, cu roşeaţa în obraji ori privirile în pămnânt: Mă scuzaţi !, Pardon !, Iertaţi-mă, vă rog !, sau se spunea cu respect şi demnitate: Sărut-mîinile !, Sărut-mâna, mamă, bunico, mătuşă, doamnă !... Despre fraţii Vâlvoi – doctorul cardiolog şi respectiv portarul echipei de fotbal „Pericolul Galben” (?), despre imberbul Nichita Stănescu şi unul din versurile lui, devenit slogan: „Că nu ştii niciodată / Ce se-ntâmplă peste-un ceas” ori „Timpul nu în ani sau vieţi se măsoară, ci în clipe !” În fine, strada Rudului nu este numai aceea a deţinuţilor de drept comun, ci una emblematică pentru trecutul romantic al Ploieştiului, pentru că pe-aici au locuit un Damian Crâşmaru, un Emil Liptac, un George Gană, o Graţiela Chiţu, un Radu Rosetti, o Joujou Pavelescu şi chiar Ion Ionescu Quintus...!