Cronica muzicală: UN POSTĂVARU EPOCAL

Una din serile simfonice ale stagiunii de vară a Filarmonicii Paul Constantinescu, susţinute, repertorial şi solistic, în seara zilei de 20 mai 2010, pe scena ei provizorie, din incinta Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti, rămâne aceea pregătită şi dirijată de fascinantul Radu Postăvaru ! Născut să transmită miracolele Muzicii, prin forţa pe care, cu o gestică de mag o transmite (vrăjind tot ce întâlneşte în cale – muzicienii şi instrumentele lor) Orchestrei noastre, maestrul Radu Postăvaru este de multă vreme o baghetă uriaşă, în viaţa concertistică a vieţii filarmonice româneşti ! Programul acestei memorabile seri pentru istoria muzicală a Ploieştiului, a cuprins trei momente artistice – ale căror ecouri rezistă şi acum, când ne-ntoarcem prin timp, să le consemnăm.

Primul: CVARTETUL DE SUFLĂTORI

Ca un făcut, nu ştiu dacă premeditat – şi a fost cum nu se poate mai de onoare – orchestra s-a întrecut pe sine (ţineţi minte sub a cărei vrăjită baghetă, nu ?), interpretând Simfonia de cameră pentru flaut, oboi, clarinet şi fagot, avându-i la rampă pe soliştii aleşi să îi sublinieze esenţele: Alina Papară-Borza la flaut, Dănuţ Bândilă la oboi, Daniel Radu la clarinet şi Cristian Buciumaş la fagot.

Ceea ce n-aveam cu vedea (că nu ne priceam) pe partitură, fiecare solist a pus în valoare, în fluxul sonor coroborat de fermecătoarea baghetă, ca substanţă a unei capodopere nu odată aplaudată de public. Valori de referinţă în contextul orchestral, soliştii au relevat autenticitatea unui cvartet de primă clasă. Frumuseţea acestei inedite compoziţii o datorăm şi autorului ei – de-asta spuneam că prezentarea ei a fost o chestiune de onoare –, d-l Marin Lodrin, născut acum 48 de ani, la Câmpina. Elevul de odinioară al Liceului ploieştean de Muzică şi Arte „Carmen Sylva” este astăzi profesor de vioară aici şi compozitor cu un uimitor palmares: o Simfonie de cameră, o Piesă de concert, un Concert pentru vioară, trei Suite, douăsprezece Imnuri pentru vioară solo şi Concertul despre care vorbim. Partea a IV-a a acestei lucrări i-a inspirat-o Rapsodia a II-a, de George Enescu, de unde şi titulatura ei: Variaţiuni pe o temă de Enescu.

Al doilea: SPIRIDON STOICA

Depăşirea dificultăţilor construcţiilor muzicale semnate de Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), este apanajul marilor violonişti, precum expresivul Spiridon Stoica – şi domnia-sa ploieştean, produs al aceluiaşi prestigios Liceu „Carmen Sylva”, solist cu impresionantă carte – europeană – de vizită. Bis-ul pe care cu reală pasiune ni la acordat – Meditaţie, de Masssenet – rămâne dovada impecabilelor sale însuşiri solistice, confirmă arta sa violonistică de o certă măiestrie muzicală. Momentul încununase fastuosul Concert în Mi minor, opus-ul nr. 68 bartholdian pentru vioară şi orchestră, în cele 3 părţi (mişcări), cu spiritul lor filosofic în ritm sincronic-diacronic, încărcat de armonii şi abrupte întoarceri de tonalităţi. Magic solistul, magică orchestra, mag – dirijorul !

Al treilea: ZEFIRUL BREZEAN

Îmi îngădui această sintagmă uşor poetizantă, pe „vina” exuberantului clarinetist Zefir Brezeanu – fiul ilustrului muzician, teoretician şi dirijor Leonida Brezeanu ! Cu o puternică personalitate artistică, înnăscut instrumentist – cântă la vioară dar şi la clarinet, Zefir Brezeanu este într-adevăr profesionistul de marcă al clarinetului, prin arta pe care a deprins-o, după studiile în Liceul „Carmen Sylva”, cu prof. Florian Nistoroiu, sub îndrumările neuitatului Ion Baciu şi apoi ale faimosului Aurelian Octav Popa, la Braşov şi, atenţie !, în amfiteatrul Universităţii Indiana din Bloomingthon – SUA. Aplaudat cu frenezie, bisat îndelung, maestrul clarinetului solist a ridicat sala în picioare, alergând pe tastatura (cum altfel să-i zic) instrumentului său, cu fervoarea ritmurilor de jazz în care partea a II-a a Concertului, Presto, compus de Artie Shaw (1910-2004), american deplin, remarcabilă personalitate a muzicii de peste Ocean, a cărei operă componistică a inspirat şi inspiră mulţi regizori, în alcătuirea coloanei sonore a unor filme artistice. Acum am înţeles finalul Concertului, într-un îndrăcit ritm de jazz american, care a electrizat publicul, pur şi simplu ! Deşi au lipsit Fred Astair şi Georg Gershwin, din scenă, noi i-am văzut în toată splendoarea lor spectaculară, uimiţi şi ei, de virtuozităţile clarinetistului Zefir Brezeanu !!! Serghie Bucur